Când ploua torenţial sub soare te-ai băgat.
Cu umbrela mea de dantelă albă.
Mi-ai furat floarea roşie din păr.
Sub soarele tău strălucitor m-ai tras şi pe mine.
Jos în iarbă stă îngerul albastru pictat pe aripile fluturelui.
Mai presus de aburii ieşiţi din pământ stă o pană.
Uitată de lume dar ştiută de nelume rămâne o amintire.
Marginea cerului este scrisă pe o pagină din jurnal.
Suspendat în raze de aur există gândul nostru.
În inerţie este raiul meu plin de culori.
Orizontul ne cântă povestea.
Spune-mi în şoaptă cum vom seduce timpul.
Îl vom aduce de partea noastră.
Trei minute doar pentru un sfârşit.
O zi trecu urmărită de un grăunte de nisip.
24/08/2009 la 18:12
imi place ideea cu coruperea timpului. sper ca nu-i minor!
25/08/2009 la 01:03
28/08/2009 la 02:30
Interesant joc de cuvinte.
28/08/2009 la 13:16