Searching…

Nu-mi mai place de mine, nici nu cred că mi-a plăcut vreodată sincer. Vreau să trec peste această etapă plictisitoare. Unii ar spune că e “apogeul” vieţii, când faci ce vrei, când încă mai eşti liber, nu-ţi bat responsabilităţile la uşă. Eu una nu mai am răbdarea necesară. Vreau ceva concret. Simt că mă prăbuşesc în aşteptarea vieţii. Stau acum şi mă gândesc la ce voi deveni. Surprinzător, dar nu văd nimic. Totul pare atât de departe de mine, încât nici nu mă pot gândi măcăr la ce urmează. Nu mai pot scrie poveşti, mi-am pierdut cuvântul. S-a amestecat cu celelalte şi acum nu mai este unic. Chiar nu ştiu ce trebuie să fac mai departe. Care-mi este rostul pe aici. Să termin şi să devin ceva. Acum ar trebui să mă duc şi să-mi “trăiesc” viaţa. Stupoare! Nu am pe nimeni lângă mine, singura mea prietenă din liceu… nici nu mai suntem atât de apropiate. Ne-am despărţit, este o prăpastie între noi. Mi-a fost alături de mine şi încă-mi mai ascultă aberaţiile. Îi sunt veşnic recunoscătoare. Însă sufletul meu râvneşte la altceva. Vrea mai mult. Mi-a fost mai arătată  acum ceva vreme o altă cale, una pe care nu am fost singură deşi eram. Nu mai pot merge pe ea. Vreau ceva şi nu ştiu ce. Nu-mi găsesc locul. Mă învârt ca o felină în cuşcă. Nu mai mă pot preface că totul e bine.

Oare sunt suficient de puternică?

Happy ending

Oare există “happy-ending” şi în realitatea majorităţii sau doar în filme? Aş întreba pe fiecare persoană care-mi iese în cale dacă a avut parte de un final fericit al vieţii de până acum. Deşi sunt tentată să cred că există şi aşa ceva, realitatea de dincolo de zidul meu îmi arată că asemenea cazuri sunt foarte rare.

Sfârşitul… Ţi-l poţi face singur. Încă mai poţi manevra ultimul act al piesei încât să ieşi după scenă în felul dorit de tine.

Totul este o farsă. Totul e putred şi plin de răutate. Nu poţi controla nimic, eşti doar controlat de dorinţe, vicii, de instincte primare, eşti manipulat de alţii mai puternici decât tine. Ca să ţii frâiele sorţi tale în mâini ai nevoie de ceva mai mult. Nu vei găsi nicăieri ceea ce-ţi lipseşte. Este doar o iluzie viaţa de dincolo ca şi cea de aici. Dragostea reală nu poate supravieţui într-un asemenea climat plin de viermi ce se plimbă prin puroiul aflat sub pielea putrezită a umanităţii. Totul este o mare glumă şi spectatorul din primul rând eşti tu, iar regizorul este EL. Sper că va crăpa de râs într-o bună zi şi că eu voi fi acolo să savurez momentul. Nu mai există liberul arbitru.Nici n-a existat.

Este o minciună că putem schimba lumea. În această minunată capcană cad şi eu. Atrage oamenii ca nişte muşte şi când vede că sunt destui care au înghiţit bomboana se închide brutal sfărâmând până şi ultima rămăşiţă de compasiune şi bunătate. Dar şi aceste ‘concepte’ sunt produse inventate de P.R., fac parte dintr-o strategie de marketing.

Nimic nu se merită a fi făcut aici. Însă facem în continuare ceea ce este făcut de generaţii. Suntem ca nişte oi ce nu ies din cutia frumos colorată şi parfumată. Nişte fiinţe patetice cărora nu le mai rămâne de făcut nimic, nici măcar să gândească. O glumă bine pusă la cale, şi în scenă, pentru a amuza pe cineva.

Nu vedem ceea ce este rău, iar dacă constatăm mergem mai departe cu capul plecat. Îmi este ruşine de mine, de tine, de tot ce mă încojoară. Nu facem nimic bun. Cică ducem tradiţia mai departe. Nimeni nu vede că este o tradiţie a distrugerii. Dacă totul merge strună nu are rost să umblăm şi să schimbăm ceva, nu? Stăm în delăsare ca nişte purici la soare. Mi-e scârbă până şi de mine căci nu sunt cu nimic mai bună decât ceilalţi şi aspiraţiile mele sunt aceleaşi ca la restul. Nimic nu este unic.

Speranţa moare ultima fiindcă te omoară ea pe tine prima.

Mi-e dor…

Mi-e dor de…

• tine
• el
• ea
• vara
• cer senin
• cer instelat
• prieteni
• rude (hmm, cand naiba mi s-a facut dor de rude? something’s wrong with me!!!)
• Aida
• pisici
• caine
• colegii din liceu (nu de toti, evident)
• aer
• apa
• viata
• mare
• munte
• primavara
• sarutari lungi
• imbratisari
• liniste
• galagie
• natura
• plimbari prin parc alaturi de el
• totul si nimic

Entry for 30 November 2007

De ce te ascunzi de mine, dragul meu?

De dimineata erai zambitor si radiai fericit  incat ma incalzeai doar cand ma uitam la tine.

Acum stai ascuns de mine si nu vrei sa iesi din locul tau.

Incerc sa te ademenesc cu sarutarile mele, cu imbratisarile fierbinti.

Ma doare cand nu esti, chiar simt ca-mi ingheata sufletul.

Te iubesc si te vreau ca sa-mi incalzesti trupul.

Vreau sa raspandesc aceasta ceata densa in care ne aflam.

Pasarile cu glasul lor incantator te cheama pt a fi alaturi de mine, insa tu nu raspunzi.

Cand vei fii pregatit vei iesi din ascunzatoarea ta si atunci vom fi impreuna.

Te astept ca sa stralucim in nou impreuna…

DEŞTEAPTĂ-TE ODATĂ ROMÂNE!!!

DEOARECE IMNUL NOSTRU “MULT IUBIT”, SI RASIST (printre altele) ARE 11 STROFE, N-AM PUTUT SA-L FAC P TOT, (FIINDK N-AM VRUT SA-MI FOLOSESC ACUM TOATA INSPIRATIA, K POATE MAI AM NEVOIE D EA SI MAI INCOLO), ASA K AM FACUT DOAR CATEVA. DAR CRED K VEI INTELEGE C AM VRUT SA SPUN.

D IMNUL NOSTRU AI AUZIT, SI M-AM GANDIT SA-TI OFER SI O ALTA VARIANTA A LUI. SPER SA-TI PLAK.

LECTURA PLACUTA!

Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte,

In care te adancira barbarii de tirani!

Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarta,

La care sa se inchine si cruzii tai dusmani!

WAKE UP DUDE! WAKE UP! DIN AMORTEALA IN CARE TE-AI CUFUNDAT,

DIN CAUZA “PRIETENILOR” TAI!

HAI TRECI LA TREABA, FA-TI ALTA VIATA,

P CARE SA FIE GELOSI TOTI “PRIETENII” SI DUSMANII!

Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume

Ca-n aste mani mai curge un sange de roman,

Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume,

Triumfator in lupte, un nume de Traian!

HAI RIDICA-TE SI ARATA

CA IN AFARA D UN COCKTEIL D RASE SI ETNI CE-TI CURGE PRIN VENE,

PORTI IN PIEPT, P LANGA NUMELE FOSTILOR SI ACTUALILOR CONDUCATORI,

SI UN NUME D TRAIAN BASESCU (care s mai da si azi in barci, dar acum e cam cazut in apa si singura care-l tine la suprafata e vesta d salvare; dar nu cred k mai e mult pana cand aceasta i s va desumfla), P CARE-L STRIGI CU PRIMA OCAZIE SI-I “ADRESEZI” NUMAI “CUV BUNE SI PLACUTE”.

…………………………………………………………………………………………………..

Priviti marete umbre, Mihai, Stefan,Corvine,

Romana natiune, ai vostri stranepoti,

Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,

“Viata-n libertate ori moarte”, striga toti!

UMBRE D MULT APUSE, PLINE D PRAF, UITATE SI RATATE,

CARE PRIVESC DIN NU STIU CARE COS D GUNOI ASUPRA TA, IAR P TINE NU T DOARE,

CU BRATELE PLINE D ARME, SI CU FOCUL STINS D MULT, DIN CAUZA K TE-AI PYS@T P EL D BEAT C ERAI,

VREI LIBERTATE DAR NU STII C SA FACI CU EA!

…………………………………………………………………………………………………..

N-ajunge iataganul barbarei semilune,

A carui plagi si azi le mai simtim:

Acum se vara cnuta in vetrele strabune,

Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim.

SECERA SI CIOCANUL FOSTEI U.R.S.S.,

INK L MAI SIMTI SI AZI ATARNAND ASUPRA GATULUI TAU,

IAR ACUM P CAPUL TAU UNIUNEA VREA SA VINA,

DAR SA FII AL NAIBII DAK O VEI LASA!

…………………………………………………………………………………………………..

Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata

Uniti-va in cuget, uniti-va-n simtiri!

Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata,

Prin intriga si sila, viclena uneltiri!

ROMAN DIN 4 COLTIRI ALE CAMEREI,

ADUNA-TE SI TREZESTE-TE DIN BETIE!

STRIGA DIN BALCON K DUNAREA A FOST FURATA SI AMANETATA,

CHIAR D SUB ANSUL TAU, CU ACORDUL SEFILOR D STAT!

Preoti, cu crucea-n frunte, caci oastea e crestina,

Deviza-i libertate si scopul ei prea sfant

Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,

Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost’ pamant!

PREOTI CU CRUCEA D PLATINA-N FRUNTE SI BUZUNAR, IAR TU CRESTIN ESTI MAI PUTIN,

DEVIZA SI SCOPUL LE-AI CAM PIERDUT P DRUM, IAR LIBERTATE P HARTIE, N-AM MAI AUZIT,

PT LUPTA NU AI CE-TI TREBUIE, ASA K T RETRAGI CU RUSINE DEPLINA,

IAR SCLAV VEI FI MEREU DAK NU T RIDICI SI CAUTI CURAJUL CA SA LUPTI PT TINE SI COPIII TAI!

Acesta este un blog mai vehi al meu (facut pe 1 dec 2006, cu ocazia Zilei Nationale), dar m-am gandit sa-mi deschid cu el aceasta pag d blog.

[Deoarece anul acesta nu am mai avut chef să fac un blog dedicat dulcei naţiuni, am folosit un material mai vechi. Iertaţi-mi întârzierea.]

Entry of 7 November 2007

Intunericul noptii apasa greu peste toate vietatile nocturne.
Pe cerul verde de smarald stelele si-au lasat razele pana jos, pierzandu-le in ceata roz.
Ochii bufnitei, mari si galbeni, urmaresc micul soricel.
Ascuns intr-o scorbura de copac, sarpele cu clopotei asteapta venirea unui iepuras.
Iepurasul roz s-a transformat, caci e noaptea cu luna plina si rosie.
Micul soricel viseaza la Cascavalul Lunar.
Cuvintele zboara-n stoluri catre tine.
Dezordinea-i-n ordine.

Doliu

La fiecare 4 ani se întâmplă cîte ceva. Anul ăsta ţin doliu.

Planurile s-au schimbat

Am ajuns la facultate, m-am stabilit în cămin, prima săptămână a fost destul de productivă, experienţa de până acum a fost tare drăguţă şi cuminte (în legătura cu şc şi noii colegi).

Planurile s-au schimbat rău de tot. Cam cu 180 de grade. Unde mă mai duc eu să învăţ în sesiune? Mai e până atunci şi totul se poate lua o nouă turnură în orice moment.

Sunt supărată. Pe cine? Pe mine, pe tine, pe el, pe ei, pe Soartă, pe tot. Mi-a mai trecut acum. M-am descărcat miercuri destul.

Nici nu am ajuns bine că tu ai şi plecat. Nici măcar o săptămână nu ai stat cu mine. Mama ei de treabă tâmpită!!!

Vineri am alergat amândoi ca nişte nebuni de colo-colo. Tu cu treaba ta, eu cu ale mele. Până la urmă ne-am intersesctat, dar din păcate doar pt câteva ore. Totul a trecut aşa de repede. Nici măcar nu am simţit când s-a făcut dimineaţă. Sâmbătă la 5.30 a.m. eram la Gara de Nord şi aşteptam trenul cu tine. La 6.05 te-ai urcat în tren şi peste 3 min a plecat. Nu înţeleg de ce mi-ai spus să plec eu mai întâi, oricum tot te-am văzut când te-ai urcat în tren. Despărţirea a fost foarte grea. Nu pot să accept că ai plecat. Nici nu vreau să accept acest lucru, aşa cum nu vreau să admit faptul că nu te mai întorci în Bucureşti. Toate planurile noastre pe care le-am făcut pt când voi veni eu s-au spulberat într-o clipă. Soarta râde de noi. Când am venit eu ai plecat tu.

Încă de la început am ezitat să-mi fac planuri detaliate cu noi ci doar unele generale, însă şi acestea se pot schimba. Totul este într-o continuă schimbare.

Pot spune că într-un fel am făcut ceea ce mi-am propus: ne-am plimbat prin ploaie (şi încă una torenţială), ne-am uitat la stele (chiar dacă a fost prin telefon, tu la munte eu la mine) [ai văzut şi 3 stele căzătoare şi ţi-ai pus dorinţe, sper că am fost şi eu într-una], am petrecut o noapte împreună (în camera de cămin alături de colega mea de cameră şi prietenul ei), ne-am plimbat prin parcuri, am stat pe iarbă. Însă tot ce am făcut mi se pare insuficient.

A trecut o săptămână de când ai plecat. Vbm la tel. M-ai întrebat miercuri dacă mi-ar place să mă mut la Arad după ce termin studiile, asta în cazul în care vom mai fi împreună. Da, mi-ar place căci în vest e altă viaţă. Şi tu ştii că vroiam să merg la facultate în Oradea, dar nu te-ai lăsat până nu m-ai adus în Capitală pt sutdii şi pt tine. Acum am venit dar tu nu mai eşti şi nici nu mai vrei să te întorci. Lasă că fac front comun cu mama ta şi o să te aducem înapoi . Nu scapi tu de mine.

Eu cu cine mă duc la concerte? Ţi-am promis că o să te trag după mine prin câteva cluburi.

“Iubirea este precum vinul. Suficient te face fericit, prea mult te face să râzi.”

ROŞIA MONTANA

Roşia Montana – aşa cum o percepe mintea mea creaţă [ştiu că au fost scrise multe artcole despre asta, dar eu nu am zis nimic şi acum am ceva de comentat].

M-am uitat în seara asta cam la jumătate din emisiunea “Linia verde” a lui Dragoş Bucurenci despre Roşia Montana. La sfârşitul emisiunii adresa întrebarea: “Cianuri sau sărăcie?”

Eu nu am fost la Roşia Montana, dar mi-ar place să vizitez locul înainte de a fi poluat cu cianuri.

Ştii ce zice A. Hill, CEO al companiei Gabriel Resources: locuri de muncă, nu vor exista lacuri de cianuri, zona va fi ecologizată după terminarea exploatărilor, statul va avea de câştigat. Cică zona este deja moartă şi nu se poate face nimic decât să se exploateze aurul. Ah, şi cică în 90% din cazurile exploatărilor de aur se folosesc cianurile şi nu s-au raportat dezastre ecologice în zonele alăturate. Eu vin şi-l întreb: “Să mori tu că vor fi toate aşa cum zici?”. Întrebare prostească la prima vedere dar uite argumentele:

• ok, locuri de muncă. Dar cu ce cost? Cine lucrează cu cianuri? De sărăcie s-or găsi câţiva, dar ăia nu vor mai fi oameni după vreo 6 luni, ci mai degrabă zombie. Atât ei cât şi copiii, nepoţii, strănepoţii vor avea defecte genetice serioase (asta în cazul în care nu vor rămâne sterili). Ah, şi media de viaţă va scădea până la 40 ani, în cel mai fericit caz.
• Dar apele folosite pt extragerea aurului din grămezile de pământ unde le arunci? Faci depozite speciale? Sigur nu se vor fisura şi apele nu se vor infiltra în pânza freatică? Costă mult ca să scapi în mod ecologic de apele cianuratice (asta dacă chiar se poate face) şi cum voi sunteţi în România (ţara tuturor posibilităţilor negative) veţi scăpa de ele devărsându-le în apele din preajmă şi veţi mitui Agenţia de Mediu & co.  să nu vadă nimic.
• După mintea mea creaţă, din operaţiunile astea care implică cianurile vor rezulta doar ape reziduale? Nu vor fi şi nori de praf cu diferiţi derivaţi ai cianurilor folosite? Aceştia se vor răspândi în toată ţara căci curenţii de aer sunt foarte schimbători acolo sus în munte, deci nu va fi doar poluare locală.
• A spus că deja a dat bani statului ca să se ocupe el de ecologizarea zonei. Apoi ştim cu toţi ce fac oamenii statului când dau cu nasul de “verzişori”. Nu cred că vei mai avea ce ecologiza. Poate doar craterele alea imense rămase în urma exploziilor.
• Statul va avea de câştigat!? CE? Poate nori de praf, ape contaminate şi populaţie cu mutaţii genetice!!! Nu va primi 20% din câştiguri, poate doar 2 % din cauza legii mineritului. Deci, ŢEAPĂ!!! Pt cine? Pt noi, muritorii de rând, evident. Că mai marii boşi şi-au luat deja partea de bani când i-au acordat contractul firmei G.R.
• Zona are un potenţial turistic mare, doar că pe aleşii noştri nu-i interesează turismul. Din agroturism cred că s-ar scoate bani frumoşi pt locuitorii zonei. Mai ales că sunt situri arheologice şi case vechi de sute de ani. Peisajul este mirific (ce am văzut şi eu de prin poze ), iar munţi abia aşteaptă să fie descoperiţi de turişti (români şi străini).
• Păi bine dom’ne, cum vrei să se raporteze dezastre ecologice în Africa? [Nu prea e vegetaţie pe acolo, iar locuitorii-muncitori lucrează la negru şi sunt practic sclavi. Autorităţile din Africa sunt mai corupte decât ai noştri.] Că doar acolo se mai folosesc cianurile. Africa reprezintă cei 90% de care vb CEO-ul lu’ Peşte, în Europa sunt interzise cianurile astea.

Pământul este concesionat sau cumpărat pt 100 ani, aşa că nimeni nu are voie să se bage pe el decât ăştia din Canada. Noroc cu vecinii unguri şi câteva ONG-uri care au sărit, că altfel erau deja începute exploatările.

Se vor distruge vreo 4 munţi, 4 cimitire şi biserici vechi, un sit arheologic (ruinele unei cetăţi) şi 1/3 din oraş.

Era un bătrânel drăguţ în emisiunea lui Dragoş care zicea că veniseră şi la el oameni trimişi de G.R. ca să-i cumpere casa. Îi oferiseră 306000 ron pt casă. Mi-a plăcut de el fiindcă a zis că nu pleacă de acolo nici mort. Avea pe casă pusă o plăcuţă pe care scrie: “Această casă NU e de vânzare!”.

Poate că unii zic “zona e deja afectată”, aici nu-i contrazic, dar de ce s-o strice mai mult când se pot remedia daunele făcute? Românul când vede banul sare direct asupra lui, nu se mai gândeşte şi la consecinţe (poate că nu e bine să generalizez, dar cam aşa se întâmplă).

Daciana Sârbu (invitată în emisiune) spune că nu ştie care sunt costurile închiderii actualelor cariere, dar le ştie pe cele care sunt în cazul continuării exploatărilor. Pe acestea din urmă le ştii şi tu dacă nu măcar le bănuieşti.

Aşa cum restul de 10% scot aurul fără cianuri, de ce nu face la fel şi G.R.? Da’ ce-i prost?! De ce să scoată mai mulţi bani din buzunar ca să facă ceva frumos şi nu atât de poluant, că doar e în Ro şi nu-i sare nimeni în cap!?

Mai sunt multe de spus despre Roşia Montana.

Eu îl expediez pe nea Allan la Polul Nord (că tot e aproape de Canada), să scoată de acolo aur şi petrol cât vrea!!!

Aştept să se scoată aurul din munţii de la Roşia Montana de către companii autohtone dar prin metode neotrăvitoare (că nu va mai rămâne populaţie ca să muncească). Bănuiesc că peste 100 de ani când expiră contractul cu Gabriel Resources vor fi metode neinvazive atât pt mediu cât şi pt om.

Ca să răspund la întrebarea lui Bucurenci: mai bine sărac decât plin de cianuri!!!

[Deocamdată atât am avut de zis.]

Nu mai rezist…

Simt că îmi arde sufletul. Am o grămadă de lucruri de întrebat şi de spus. Vreau să vorbesc şi să nu mă mai ascund, să nu-mi mai fie frică că mă fac de râs. Poate că e bine să te faci de râs din când în când. Astfel îi mai înveleseşti pe cei din jur şi arăţi că nu eşti “one cold hearted bitch” ci eşti om ca şi ei. Simt că nu mai rezist! Nu mai am stare. Îmi vine să mă urc pe pereţi. De ce? Fiindcă sunt prea multe lucruri care trebuie rezolvate şi nu mai e timp, şi nici resurse nu mai sunt. Vreau să vin în Bucureşti şi să-l descopăr, dar nu vreau să fac asta singură. A rămas mai puţin de o lună până încep facultatea şi deja mă simt copleşită când mă gândesc la asta: colegi noi, profesori noi, atmosferă specifică, încercarea mea de a mă face plăcută de ceilalţi… ( , adaptarea la un nou colectiv în care voi fi invizibilă din nou (sau luată peste picior). Până la urmă nimic nu e nou, voi mai trece prin asta şi am mai trecut. De data asta parcă e altfel şi nu ştiu de ce. Mereu vor exista probleme şi piedici. Nu trebuie să mă las doborâtă de ele ci să le depăşesc sau măcar să încerc. Nu există “nu pot!”. Vreau să-l ajut şi nu pot aşa cum trebuie. E complicată într-un fel treaba. Complicaţii sunt şi vor fi mereu, nu? Fără ele viaţa ar fi prea nesărată, prea dulce şi ni s-ar apleca. Cică am potenţial ca om şi pot ajunge departe. Acum nu ştiu, oare e bine că unii au mai multă încredere în mine decât am eu? E greu să ştiu asta pt că nu vreau să-i dezamăgesc. Fuck it!!! Simt că nu sunt pregătită pt unele chestii. Încă le tratez din punctul de vedere al unui copil. Ce este pe primul loc: slubja (în urma căreia câştigi acei bani care te ajută să supravieţuieşti în această junglă) sau dragostea (care te ajută să supravieţuieşti la servici)? Nu e mai plăcut să ştii ca ai un motiv ca să te trezeşti dimineaţa şi să dai cu nasul de această lume mare şi rea? Că există o persoană lângă tine care are nevoie de atenţia ta? Atenţie distributivă ) Aş vrea să spun tot ce am pe suflet fără să-mi mai pese dacă mă dau de gol. Sentimente…. oare sunt adevărate sau am fost furată de mirajul fetei morgana? Oare ce am văzut eu, dar ce a vazut el? Prea multe întrebări, şi mai multe răspunsuri. Nu mai vreau să mă gândesc, să analizez vreau doar să SIMT!!!

[O casă e acoperită cu iederă şi viţă urcătoare. Este o casă veche şi frumoasă. Sub aceste liane nu se ştie ce se află. Cât de mult au modificat ele casa de-a lungul vremii sau, dimpotrivă, au apărat-o de intemperii? Pt a afla, lianele bogate trebuiesc date la o parte. A mai rămas ceva dedesupt dacă au fost îndepărtate?]