Ce contează la sfârşitul unei zile? Câte ore suplimentare ai făcut, că ai mai încheiat o afacere azi, că ai supravieţuit încă o zi, că ai reuşit să-ţi cumperi o maşină mai “bengoasă” decât a vecinului, că ai obţinut în sfârşit acea promovare, că ţi-ai tras-o cu cât mai multe persoane, că ai ajuns acasă la timp pt cină, la timp pt spectacolul copilului, ţi-ai adus aminte de ziua de naşterea a partenerului?! Spune-mi ce contează în această lume? Vreau să aflu!
Soarele răsare iar şi iar în fiecare dimineaţă, şi nu o face pt tine sau mine dau pt ei ci fiindcă aşa trebuie. Ajungi la un moment dat în viţă când apare întrebarea: “Eu pt ce m-am născut? De ce exist, care-i scopul meu?” Şi constaţi că nu-i nimeni care să-ţi dea răspunsul.
Te uiţi în stânga, te uiţi în dreapta. Ce vezi?! Numai distrugere, ură, tristeţe, război, foame, nedreptate. Îţi pui altă întrebare: “Cum de este aşa ceva posibil?”. Aş zice că Dumnezeu este mort sau poate doar indiferent. Poate că atrag asupra mea critici din parte unora care au avut parte de un miracol care nu poate fi explicat ştiinţific. Îmi asum acest risc. Cei care au avut parte de o a doua şansă sunt atât de puţini încât nici nu contează.
Simt că mor de durere când văd ceea ce văd în jurul meu. Nu rezist aşa că mă auto-protejez, închid ochii şi devin indiferentă ca restul lumii. Dacă aş putea aş ajuta pe toată lumea.
Oare cu ce a greşit un copil de 7 ani ca să merite să moară la o vârstă atât de fragedă? Şi nu a avut o existenţă lipsită de durere. Epilepsie, probleme cu inima, chisturi ovariene şi cine ştie câte alte probleme.
De ce din cauza ignoranţei şi nepăsării adulţilor copiii au de suferit cel mai mult? Dar de ce nu intervin alţi adulţi competenţi ca să-i apere?
La maternitatea din Giuleşti 4 prunci născuţi imatur au suferit arsuri datorate neatenţiei şi nepăsării asistentelor. Vor rămâne cu cicatrici, posibil toată viaţa. Ei cu ce au greşit?
Copilul abuzat şi maltratat de asistentul maternal. Trebuia să-i ofere acea familie de care a fost lipsit. În schimb i s-a oferit o moarte prematură şi plină de chinuri.
Condamnat să stea în scaunul cu rotile toată viaţa.
A devenit o legumă din cauză că nu a asistat nimeni naşterea lui şi cordonul ombilical l-a sugrumat. Are un an şi câteva luni. A suferit deja numeroade operaţii. Părinţii sunt distruşi atât psihic cât şi fizic.
Sărăcia. Să mai amintesc de ea?
Unde este dreptatea aici? Unde este Dumnezeu? De ce i-a mai trimis pe pământ doar ca să-i chinuie şi să-i cheme înapoi atât de repede? Îmi poate explica şi mie cineva?
Toate astea le voi uita până mâine. Mă voi reîntoarce la viaţa mea “comodă”.
Mai merită să faci copii în această lume plină de ură şi tristeţe?
Pentru ce faci toate lucrurile din parcursul unei zile?
Mai există iubire?
Se merită să lupţi ştiind că o faci pt familia ta? Că te ateaptă până la urmă cineva acasă? Câţi dintre noi au acest noroc? Şi dacă îl au, poate fi numit noroc?
Te zbaţi ca tot să fie bine, să fie în siguranţă. Asta până când un idiot dă cu maşina peste ei şi asistenta de la spital a încurcat doza medicamentului.
Merită să mai trăieşti într-o asemenea lume? Pentru ce?
)
