Fuge mâncând norii…

Aleargă de parcă nu ar exista mâine.

Caută ceva ce nu poate avea şi conştientizează asta dar…. asta nu-l opreşte.

Vrea o aventură ca să simtă că nu a făcut totul în van.

Nevoia de confimare o poate primi doar dacă îşi recunoaşte greşelile şi le acceptă, dar mai ales dacă învaţă din ele.

Nimic nu mai are logică pentru clepsidra în care nisipul nu se mai opreşte şi curge….

Chiar dacă ar vrea nu se poate opri. Însă nici nu s-a gândit la această variantă, nici nu exită pentru el ideea de abandon.

Şi-a abandonat prea multe idei şi acum vrea să recupereze.

Este timpul lui.

Nu mai are voie să aibă grijă de ceilalţi.

Fuge pe nori pentru a prinde ultima rază a soarelui şi prima rază a lunii.

Cu ele va prinde aripi.

Fluturii ce-i şoptesc la ureche sunt prietenii lui.

Acum că are tot ce-i trebuie poate pleca în aventura vieţii lui.

În căutarea timpului pierdut pentru a-l înlocui cu cel viitor.

Cerul îi dă energia necesară, iar aştrii îi arată drumul.

Totul este pregătit.

Sfârşitul este aproape.

Îl aştepată cu braţele deschise.

Transformarea a avut loc.

Este acum unul dintre ei.

Un nor alb şi pur.

Never alone…

Niciodată nu eşti singur. Mereu eşti înconjurat de cineva, ceva. Nu poţi trece prin viaţă singur. Nu are sens, nu este drept. Faţă de cine nu e drept? Faţă de tine însuţi. Creşte un animal dacă nu poţi suporta momentan prezenţa unei fiinţe omeneşti lângă tine, dar nu lăsa dragostea ce stă ascunsă în inimă neîmpărtăşită. Poate că sunt naivă dar îmi place să cred (visez) că fiecare îşi are sortitul în lume. S-ar putea ca prea multe filme cu happy-ending văzute să fie de vină. Eu sunt mai romantică, chiar dacă la o primă vedere nu se cunoaşte asta. Deşi poate fi considerată o slăbiciune, dragostea ne defineşte ca oameni. Drumul vieţii nu este făcut pentru a fi străbătut ca un singur călător. Dacă îl faci singur îţi va părea lung, greu şi vei fi tentat să renunţi. Este mai frumos totul în doi.

“You never walk alone.”

M-am săturat să fiu eu cea care face totul, care face primul pas. Vreau puţin romantism şi mister în viaţa mea. Vreau să fiu curtată.

Young at heart at any age…

Entry for 30 November 2007

De ce te ascunzi de mine, dragul meu?

De dimineata erai zambitor si radiai fericit  incat ma incalzeai doar cand ma uitam la tine.

Acum stai ascuns de mine si nu vrei sa iesi din locul tau.

Incerc sa te ademenesc cu sarutarile mele, cu imbratisarile fierbinti.

Ma doare cand nu esti, chiar simt ca-mi ingheata sufletul.

Te iubesc si te vreau ca sa-mi incalzesti trupul.

Vreau sa raspandesc aceasta ceata densa in care ne aflam.

Pasarile cu glasul lor incantator te cheama pt a fi alaturi de mine, insa tu nu raspunzi.

Cand vei fii pregatit vei iesi din ascunzatoarea ta si atunci vom fi impreuna.

Te astept ca sa stralucim in nou impreuna…

Entry of 6 November

Formolul s-a impregnat in toate lucrurile din camera. Aerul din camera este greu. Fiorii de gheata sunt prezenti in tot corpul. Trupul rece sta intins asteptant ultimul drum. A disparut. S-a dus in lumea lui. Nu mai bantuie pamantul ca o stafie. Cerberul pazaste intrarea. Charon vasleste, iar Styxul a ramas linistit. Nu ii plac lacramioarele. Trandafirii au ramas imbobociti. Toate ritualurile au fost respectate cu strictete. Se va intalni cu Demiurgul sau. Preferatul Creatorului s-a intors in Edenul cel asteptat. Dupa chipul si asemanarea Sa, viata vesnica-l asteapta. Ashes to ashes, dust to dust.

Planurile s-au schimbat

Am ajuns la facultate, m-am stabilit în cămin, prima săptămână a fost destul de productivă, experienţa de până acum a fost tare drăguţă şi cuminte (în legătura cu şc şi noii colegi).

Planurile s-au schimbat rău de tot. Cam cu 180 de grade. Unde mă mai duc eu să învăţ în sesiune? Mai e până atunci şi totul se poate lua o nouă turnură în orice moment.

Sunt supărată. Pe cine? Pe mine, pe tine, pe el, pe ei, pe Soartă, pe tot. Mi-a mai trecut acum. M-am descărcat miercuri destul.

Nici nu am ajuns bine că tu ai şi plecat. Nici măcar o săptămână nu ai stat cu mine. Mama ei de treabă tâmpită!!!

Vineri am alergat amândoi ca nişte nebuni de colo-colo. Tu cu treaba ta, eu cu ale mele. Până la urmă ne-am intersesctat, dar din păcate doar pt câteva ore. Totul a trecut aşa de repede. Nici măcar nu am simţit când s-a făcut dimineaţă. Sâmbătă la 5.30 a.m. eram la Gara de Nord şi aşteptam trenul cu tine. La 6.05 te-ai urcat în tren şi peste 3 min a plecat. Nu înţeleg de ce mi-ai spus să plec eu mai întâi, oricum tot te-am văzut când te-ai urcat în tren. Despărţirea a fost foarte grea. Nu pot să accept că ai plecat. Nici nu vreau să accept acest lucru, aşa cum nu vreau să admit faptul că nu te mai întorci în Bucureşti. Toate planurile noastre pe care le-am făcut pt când voi veni eu s-au spulberat într-o clipă. Soarta râde de noi. Când am venit eu ai plecat tu.

Încă de la început am ezitat să-mi fac planuri detaliate cu noi ci doar unele generale, însă şi acestea se pot schimba. Totul este într-o continuă schimbare.

Pot spune că într-un fel am făcut ceea ce mi-am propus: ne-am plimbat prin ploaie (şi încă una torenţială), ne-am uitat la stele (chiar dacă a fost prin telefon, tu la munte eu la mine) [ai văzut şi 3 stele căzătoare şi ţi-ai pus dorinţe, sper că am fost şi eu într-una], am petrecut o noapte împreună (în camera de cămin alături de colega mea de cameră şi prietenul ei), ne-am plimbat prin parcuri, am stat pe iarbă. Însă tot ce am făcut mi se pare insuficient.

A trecut o săptămână de când ai plecat. Vbm la tel. M-ai întrebat miercuri dacă mi-ar place să mă mut la Arad după ce termin studiile, asta în cazul în care vom mai fi împreună. Da, mi-ar place căci în vest e altă viaţă. Şi tu ştii că vroiam să merg la facultate în Oradea, dar nu te-ai lăsat până nu m-ai adus în Capitală pt sutdii şi pt tine. Acum am venit dar tu nu mai eşti şi nici nu mai vrei să te întorci. Lasă că fac front comun cu mama ta şi o să te aducem înapoi . Nu scapi tu de mine.

Eu cu cine mă duc la concerte? Ţi-am promis că o să te trag după mine prin câteva cluburi.

“Iubirea este precum vinul. Suficient te face fericit, prea mult te face să râzi.”

Eu am venit si el a plecat

Inainte se punea problema cand ajung eu in Bucuresti, iar acum cand am venit el a plecat in vestul tarii la Arad (. Sa fie totusi intr-un ceas bun, daca pot zice asa. Sper sa i se implineasca visul. Pana in decembrie nu cred ca o sa-l mai vad. De fapt sper sa nu-l mai vad pana atunci sau cel putin nu prea curand. De ce zic asta? Pai daca s-ar intoarce mai repede inseamna ca nu a reusit la job interview si nu vreau asta. Who i’m kidding here? Bineinteles ca imi este dor de el si ca il vreau langa mine, dar as fi nesimtita si egoista.

Jocul sortii?

Sper sa iasa bine interviul ca sa am si eu la iarna unde sa ma duc .

Nu mai rezist…

Simt că îmi arde sufletul. Am o grămadă de lucruri de întrebat şi de spus. Vreau să vorbesc şi să nu mă mai ascund, să nu-mi mai fie frică că mă fac de râs. Poate că e bine să te faci de râs din când în când. Astfel îi mai înveleseşti pe cei din jur şi arăţi că nu eşti “one cold hearted bitch” ci eşti om ca şi ei. Simt că nu mai rezist! Nu mai am stare. Îmi vine să mă urc pe pereţi. De ce? Fiindcă sunt prea multe lucruri care trebuie rezolvate şi nu mai e timp, şi nici resurse nu mai sunt. Vreau să vin în Bucureşti şi să-l descopăr, dar nu vreau să fac asta singură. A rămas mai puţin de o lună până încep facultatea şi deja mă simt copleşită când mă gândesc la asta: colegi noi, profesori noi, atmosferă specifică, încercarea mea de a mă face plăcută de ceilalţi… ( , adaptarea la un nou colectiv în care voi fi invizibilă din nou (sau luată peste picior). Până la urmă nimic nu e nou, voi mai trece prin asta şi am mai trecut. De data asta parcă e altfel şi nu ştiu de ce. Mereu vor exista probleme şi piedici. Nu trebuie să mă las doborâtă de ele ci să le depăşesc sau măcar să încerc. Nu există “nu pot!”. Vreau să-l ajut şi nu pot aşa cum trebuie. E complicată într-un fel treaba. Complicaţii sunt şi vor fi mereu, nu? Fără ele viaţa ar fi prea nesărată, prea dulce şi ni s-ar apleca. Cică am potenţial ca om şi pot ajunge departe. Acum nu ştiu, oare e bine că unii au mai multă încredere în mine decât am eu? E greu să ştiu asta pt că nu vreau să-i dezamăgesc. Fuck it!!! Simt că nu sunt pregătită pt unele chestii. Încă le tratez din punctul de vedere al unui copil. Ce este pe primul loc: slubja (în urma căreia câştigi acei bani care te ajută să supravieţuieşti în această junglă) sau dragostea (care te ajută să supravieţuieşti la servici)? Nu e mai plăcut să ştii ca ai un motiv ca să te trezeşti dimineaţa şi să dai cu nasul de această lume mare şi rea? Că există o persoană lângă tine care are nevoie de atenţia ta? Atenţie distributivă ) Aş vrea să spun tot ce am pe suflet fără să-mi mai pese dacă mă dau de gol. Sentimente…. oare sunt adevărate sau am fost furată de mirajul fetei morgana? Oare ce am văzut eu, dar ce a vazut el? Prea multe întrebări, şi mai multe răspunsuri. Nu mai vreau să mă gândesc, să analizez vreau doar să SIMT!!!

[O casă e acoperită cu iederă şi viţă urcătoare. Este o casă veche şi frumoasă. Sub aceste liane nu se ştie ce se află. Cât de mult au modificat ele casa de-a lungul vremii sau, dimpotrivă, au apărat-o de intemperii? Pt a afla, lianele bogate trebuiesc date la o parte. A mai rămas ceva dedesupt dacă au fost îndepărtate?]

Entry for 20 August 2007

Nu răspunde la telefon. Respinge apelurile. Nu dă semne de viaţă. Închide telefoanele.

Apar gânduri rele. Îşi fac apariţia grijile. Ca de obicei face scenarii “urâte” şi se roagă ca totul să fie bine.

Ceva s-a întâmplat, simte asta. Dar speră să fie doar o dorinţă de deconectare.

Vrea ca gândurile rele să-i fie alungate.

Îi vine să se urce pe pereţi.

Azi n-a primit niciun semn de viaţă. Îi este frică.

Vrea să-i fie aproape.

Poate stresa fără să vrea căci are intenţii bune, iar dacă face asta regretă că nu i se spune în faţă.

Este o fire protectoare dar cei care nu cunosc pot interpreta greşit şi pot spune că vrea să controleze.

Aşteaptă răspunsuri şi vrea ca timpul să treacă mai repede.

A fucked up plan :(

Ma duc maine in Buc ca sa ma inmatriculez la Poli si vroiam sa ma insoteasca prietenul. Imi si schitasem un plan ca dupa depunerea dosarului sa ma intalnesc cu alt prieten-fost coleg si cu prietena mea cea mai buna, insa ….. surpriza!!! NU SE MAI POATE! De ce? Pt ca dragul meu prieten a aflat in jurul orei 4 p.m. ca exista posibilitatea sa se duca maine la 2 interviuri pt job. Ok, ma bucur pt el, insa nu ma putea anunta si pe mine sa zicem la 10-15 min dupa ce a primit mail-urile?! Nuuu, imi zice cam pe la 5:30 p.m., si asta doar dupa ce l-am tras eu de limba, ca am observat ca tot coteste. Intalnirea cu ceilalti 2 prieteni se poate reprograma insa m-a lasat cu ochii in soare; eu cu cine ma mai duc la Poli?!  Da, stiu, trebuie sa invat sa merg singura prin Buc, insa vroiam sa mearga cu mine la inmatriculare din moment ce a mers si la inscriere (  Eh, pana la urma tot am facut rost de un “co-mate”, saracu’ baiat trebuie sa mearga maine cu mine la Poli; acum sa vad cu ce-l cinstesc . Lasa ca o sa vada prietenul ca n-o sa mai primeasca inghetata >:))). Stiu ca vreau si eu multe, insa putea sa ma anunte ca doar nu mi-a pierdut nr de tel sau id-ul de mess. Uff, ce ti-e si cu baietii astia….. )

Entry for Friday 13th July 2007

Nimic nu e la fel. Lucrurile difera de la caz la caz, de la ora la ora. Totul se schimba, se transforma, este prelucrat cu o finete exagerata de catre timp. Timpul face si desface multe. El te poate omori sau salva. Fie este de partea ta, fie impotriva ta. Trebuie sa fii atent cum il gestionezi. De cele mai multe ori nu depinde de tine ci de El. El este Universul caruia ii datoram totul. Realitatile seamna dar nu se potrivesc. Sunt personalizate, se muleaza dupa cum vor ele. Poate ca realitatea mea este diferita de a ta, dar in acelasi timp este identica. Este identica dar perceptia ei ne individualizeaza. Eu vad “rozul” intr-o situatie total gri. Tu vezi “albastrul” intr-o situatie alba. Diferentele ne apropie, dar ne si indeparteaza. Suntem la fel dar diferiti. Unici in felul nostru. Actiunile ne pot reprezenta caracterul sau nu. Restul nu va afla niciodata. RESTUL nu conteaza. El este important doar in conditiile in care ne putem folosi de el. Zeii ne privesc de sus, cand de fapt noi suntem propriul nostru D-zeu. Stelele pot fi considerate zei caci sunt acolo sus de cand ne stim. Nimic din ceea ce stim despre aceasta lume este adevarat. Totul este o farsa. Iluziile sunt la tot pasul; poate chiar noi sunt o iluzie. Informatiile pe care le avem sunt distorsionate dupa bunul plac al fiecaruia. Trebuie sa stii sa le “administrezi” in folosul tau. Manipularea este cea mai eficienta carte din pachetul vietii. Trebuie folosita intr-un scop cat mai ingenios si eficace. Subtilitatea poate fi un as important din maneca. Pachetul asta de carti reprezinta viata; iluzia vietii. A fi un bun jucator consta in abilitatea de a-ti pacali adversarii.