Piaţa. A fost prima care a apărut. Deşi sunt unii printre noi care cred că mall-urile şi super/hipermarket-urile au fost primele, ei bine… greşesc.
Piaţa e locul unde (în afară de achiziţionarea alimentelor) poţi socializa. Sună ciudat, ştiu, dar ascultă-mă citeşte-mă până la capăt. Te duci cu lista în minte sau pe hârtie şi (deşi nu reuşeşti să o respecţi în totalitate) începi să “vânezi” preţurile mai avantajoase (crede-mă când îţi spun că sunt toate la fel, rar găseşti ce mai ieftin dar de calitate) că sigur te vei “accidenta” de un cunoscut: vecin, prieten, rudă (Doamne-fereşte), plus că intri în contact şi cu vânzătorii mai mult sau mai puţin …. hmm, vroiam să zic nepoliticoşi, dar ciudat e că sunt mai politicoşi decât vânzătoarele din magazinul dn colţ sau casierele de la hipermarket. Aş adăuga că comercianţii romi ştiu să atragă mai bine cumpărătorii (şi nu vorbesc de: “3 la 10.000″, “Seminţe calde, băieţi!”) ci de faptul că sunt mai draguţi şi amabili decât românii. Nu am spus ”ţărani” deoarece ăştia sunt o categorie aparte în pieţele noastre, mai bine zis, o raritate. Cei pe care-i vezi în spatele tarabei sunt în majoritate intermediari. Asta-i piaţa pe care o ştii tu ca potenţial cumpărător al mărfurilor expuse.
Viaţa din spatele tarabelor e una complicată şi/sau amuzantă ce ascunde multe poveşti. Unii vând în piaţă pentru că nu ştiu altceva, pentru că şi mama/tata-bunicul a vândut sau pentru că şi-au pierdut serviciul şi nu au reuşit să se angajeze. Profitul ce iese din vânzarea produselor nu e atât de mare dacă e intermediar, dar foarte bun dacă ţăranul care a produs acele fructe/legume le vinde chiar el. Cel mai frumos profit le iese florarilor, dar asta e o altă poveste 
“Distracţia” începe pe la 5 dimineaţa, uneori chiar 4 sau 3, când ţăranii vin cu marfa iar intermediarii o cumpără. Ziua e lungă căci piaţa se închide pe la 8 seara pe timp de vară şi pe la 6-7 iarna. Vara trebuie suportată canicula şi iarna gerul. Dacă ai sta o zi printre vânzători (indiferent de sunt producători sau intermediari) vei avea parte de surprize 
Zvonul şi bârfa e ceva ce nu lipseşte, la fel şi vocabularul mai mult decât colorat. Ei se cunosc de ani buni între ei, îşi cunosc poveştile, sunt aproape ca o familie aşa că sunt îndreptăţiţi să se uite urât la un nou venit. Ei pun ţara la cale, le spun politicienilor pe “nume”, se declară mari oratori. Unii ştiu să vorbească cu clienţii iar alţii învaţă de la colegii lor ca să mai câţtige şi ei ceva. Totuşi, este o luptă de supravieţuire aşa că prietenia poate fi distrusă imediat de o legătură de marar.
Până la urmă sunt oameni. La sfârşitul zilei îşi calculează câştigul şi se duc acasă la familie sau pisică. Cei mai vechi în branşă au experinţă şi capital frumuşel de băgat în marfă, dar şi-au câştigat şi respectul celorlalţi mai tineri şi şi-au marcat teritoriul: cel mai bun loc cu vad comercial.
Ce am spus aici e o poveste generală. Nu am cum să spun una personală deoarece nu cunosc, dar toate seamănă şi s-au uniformizat în timp.
Piaţa a devenit ca un drog pentru anumiţi oameni ce vând în ea.
Vezi persoane noi, afli rapid ştiri de interes public, ştii imediat ultima bârfă, tendiţele în modă… etc.
Piaţa e ca un organism viu ce trăieşte.
.
