Salvarea intentiei

ofer roua diminetii in petale de trandafiri azurii

in visul unei noptii de toamna poti ghici taine clipei prezente

arhanghelul cu aripi stralucitoare are si o pana neagra

ea arata slabiciunea lui umana

poate sunt “beat” de viata

zbor printre nori pe aripile taunului

sarpele cu clopotei umbla nevazut prin ceata roz

licuricii sa-ti lumineze visele, dulce copil

caci al tau este firul de nisip din clepsidra

din lemnul negru cu sclipiri albastrui este facuta inima ta

flacara ca l-a ars provine din sufletul meu

fulgii de cenusa se aseaza pe pamantul inghetat

doar rasuflarea cerului il mai poate salva

nu se stie niciodata ce iti poate scapa printre degete

tu fiind orbit doar de sclipirea de aur a undelor facute in apa

de piatra mica si alba ce reprezinta sufletul tau

pisica alba desena in aer, indiferenta, cu a ei coada un fluture

zambetul gargaritei galbene trezeste soarele din amorteala

surasul pur al unui copil inocent iti inseniseaza ziua

totul e prea relativ, si poate ca acesta este elementul stralucitor al vietii

te pierzi in vortexul facut de materialism

subcontientul devine constient doar in ultima clipa a vietii

esenta actiunii consta in reactiune

I want IN!!!

Vreau să intru în viaţa ta şi să ţi-o dau peste cap. În sensul bun, bineînţeles.

Vreau, vreau şi iar vreau…. Toate se rezumă la “vreau”?!

Poate că ar trebui să urmez exemplul unui amic: “am vrut, am încercat, am reuşit!”  Uşor de zis greu de făcut )

Oare ce mai contează?

Sunt plictisită, mai mult decât de obicei şi asta nu e bine. În lipsă de orice activitate în capul meu încep să-ţi facă apariţia unele gânduri mai vechi, amintiri mai mult sau mai puţin plăcute, dureroase chiar, idei trăznite, cuvinte aiurea.

Ce rămâne de făcut?!

Bine că nu e vreme de stat în casă şi făcut copii )

Cred că mai degrabă vreau OUT of my head!!! decât IN în viaţa cuiva.

Poate că e timpul să sortez licuricii coloraţii şi să-i dau afară pe cei de care nu mai am nevoie. Ordine în idei, deşi mie îmi place haosul )

Sper să reuşesc să aşez pe ‘hârtie’ câteva din cuvintele ce-mi zboară prin cap şi inimă.

13th of the month

Well, eu iubesc vineri 13 (ca să nu mai zic că doar americanilor şi restului de europeni le aduce ghinon) precum şi marţi 13, ziua aia şi cu 3 ceasuri rele (asta este “ghinionista” noastră).

Nu-mi aduc aminte să mi se fi întâmplat ceva rău pe 13 marţi/vineri. Consider că este o zi norocoasă pt mine.

De asemenea, dacă o pisică neagră îmi taie calea am noroc.  Asta poate unde cresc o pisică neagră

Aşa că supersiţiile sunt periculoase doar dacă te gândeşti tu aşa la ele.

De ce?

De ce stau şi mă uit vrăjită la Lună şi la stele?

De ce să mai mă complic cu aşa ceva?

De ce sunt atât de proastă şi nu trec mai departe strada?

De ce este uneori atât de greu să mă dau jos din pat?

De ce mă las să dorm atât de mult?

De ce nu ştiu?

De ce mă doare când îmi aduc aminte?

De ce sunt geloasă?

De ce sunt indiferentă?

De ce sper în continuare la ceva ce nu va fi?

De ce sunt atât de pesimită când vine vorba de mine?

De ce îmi apare în vise sub diverse chipuri dar nu se arată şi în realitate?

De ce cred că eu chiar contez?

De ce simt că nu mai am aer?

De ce încă îmi mai aduc aminte?

De ce mă gândesc tot timpul?

De ce sunt atât de naivă?

De ce-mi imaginez?

De ce nu văd?

De ce sunt aşa?

De ce nu pot zbura?

De ce…

Chestii ciudate in Regie

O dubiţă albă a venit şi a împărţit studenţilor din Regie budincă Paul* în pete de la Dr. *etker. S-au îngrămădit, astfel încât în max 45 min s-a terminat. Acum intervine chestia “ciudată”: dubiţa nu era inscripţionată cu însemne ale fabricantului, avea nr de Ilfov şi nu de Argeş, şi budincile au termen de valabilitate redus (unele expiră pe 23.12.2008 altele pe 30.12.2008). Am auzit că vor mai veni şi mâine dar nu ştiu pe unde prin Regie (azi au fost în faţa căminului P8). Am sunat la nr disponibil de pe site însă nu răspunde decât un ţiuit de-ţi sângerează urechile. Cică ar fi o promoţie, îşi fac reclamă, şi că dubiţa a fost închiriată. (nr de înmatriculare: IL 02 EHR)

The 5th floor

În anii ‘70, etajul 5 al unui cămin era foarte cunoscut pentru petrecerile sale organizate zilnic. S-a întâmplat ca într-o vacanţă de iarnă să fie organizată o petrecere de Revelion. Studenţi mulţi pentru perioada aceea a anului. Distracţia era în toi când se auziră focurile de artificii şi astfel lumea s-a dus pe acoperiş. Câţiva au rămas în urmă fiindcă erau prea ameţiţi de lichiorul de ouă. Printre ei se număra şi Maria, tipa cea drăguţă şi plăcută de toată lumea. Ea stătea în cameara lui Flaviu, organizatorul petrecerii şi iubitul ei, căci nu-i plăceau artificiile. După scurtul repertoriu al “licuricilor de foc” Flaviu şi alţi colegi au revenit la 5. Geamul camerei era larg deschis şi nu era nici urmă de Maria în cameră. Când s-au uitat în jos au văzut-o pe zăpada albă… Accident, crimă sau sinucidere? Nimeni nu ştie sigur. Cazul a fost muşamalizat de administrator şi decanul facultăţii.

Anii au trecut şi etajul 5 a rămas tot cu faima celui mai petrecăreţ etaj din tot căminul. Studenţii nu ştiu despre tragedia petrecută acum 35 de ani şi nici despre faptul că nu ei sunt într-adevăr “sufletul” petrecerilor sau iniţiatori lor. Maria vrea tot timpul distracţie. Poate că prin asta vrea să uite de ceva, să-şi mute gândul la altceva. Au mai fost cazuri în care petrecerile au fost sparte de poliţie deoarece se aprindeseră spiritele.

Într-o vacanţă de iarnă s-a organizat o petrecere de Revelion. Ciudat, fiindcă din anii ‘70 până acum nu s-au mai organizat astfel de petreceri. De ce? Nimeni nu ştie, unii ar răspunde că nu li se părea o idee bună să faci Revelionul în cămin. Distracţie mare, veselie şi mai mare printre petrecăreţi. Băutură, mâncare, muzică, zăpadă… totul era perfect.

După focul de artificii văzut după “teresa” căminului şi reîntoarcerea la 5 a urmat continuarea distracţiei. Spre zorii zilei Irina şi Cătălin s-au luat la ciondănit. Nu ştie nimeni de ce s-au luat la ceartă. Se ştie doar că el a plecat în camera lui unde moţăiau mai mulţi camarazi. Când s-au trezit au remarcat dispariţia lui Cătălin şi l-au găsit în zăpada albă din spatele blocului…

Ce s-a întâmplat? Nu se ştie nimic cu siguranţă. Avea planuri de viitor şi au mai fost cazuri în care se certase mult mai rău cu Irina decât acum.

S-a ţinut doliul impus de un asemenea necaz. Când au vrut să facă o mică petrecere… a ieşit cam monotonă. Lipsea sufletul petrecerii. De atunci şi până acum etajul 5 şi-a pierdut renumele… Maria nu mai e…   Şi o fi găsit liniştea?

Suicidal mirrors

Există oglinzi care te arată aşa cum eşti.

Există oglinzi care te arată aşa cum vrei să te vezi.

Există oglinzi care arată pe cine vrei.

Există oglinzi care vorbesc.

Există oglinzi care îţi arată alte lumi.

Există oglinzi care deschid alte universuri.

Există oglinzi care ucid.

Există oglinzi care se sinucid.

Se sinucid fiindcă nu mai pot să îndure ceea ce sunt nevoite să arate.

Mirror, mirror on the wall

Can you survive another day?

Şi ele au un suflet, fiindcă au reflectat o gramadă de suflete au “furat” câte o mică parte din fiecare – cea mai buna părticică din sufletul reflectat.

Crima de la nr. 99, str. Libertăţii

[După caz real]

Îţi dai seama ce agitaţie s-a produs printre rezidenţii în vârstă şi nu numai. A fost găsit în casă trupul neînsufleţit al unui bărbat (Vasile V.) în vârstă de aproximativ 50 de ani. Se pare că bărbatul era proprietarul locuinţei. Cadavrul era plin de sânge iar în urma primele cercetări se pare că decedase în urma multiplelor lovituri de cuţit. Criminaliştii au ridicat mai multe seturi de amprente precum şi ce părea arma crimei. Victima a fost descoperită întâmplător de un vecin care a venit să împrumute coasa pentru a-şi tăia iarba din curte. Văzând că nu răspunde şi că uşa casei era deschisă, şi-a permis să intre în curte ca să-l caute. Din păcate l-a găsit mort într-o baltă de sânge coagulat. Legistul a precizat că a fost omorât cu circa 10 ore în urmă. Nevasta bărbatului era la ţară de 2 zile cu copiii şi urma să vină abia a2a zi.

Conform vecinilor nu s-au auzit zgomote din curte şi nici nu ştiu ca Vasile să fi avut oaspeţi, deşi în locuinţă s-au găsit două ceşti de cafea şi două pahare de ţiucă dar şi chiştocuri de ţigări în scrumieră (din alea subţiri), neobişnuit pt că Vasile nu fuma. De asemenea, ei nu cunosc ca decedatul să fi avut duşmani căci era politicos şi săritor cu toată lumea, puteau apela la el cu încredere când rămâneau fără ţuică şi vin. A fost poştaş la viaţa lui, deci era privit cu respect prin cartier. “Era pâinea lui Dumnezeu!”, spune o femeie mai în vârstă.

Poliţia a contactat familia şi cercetează posibilele motive de crimă şi eventualii duşmani. Criminaliştii analizau dovezile găsite la locul crimei.

Nevasta era înnebunită, copiii nu înţelegeau ce s-a întâmplat, soacra bocea… ce mai, tacâmul obişnuit.

Investigatorii s-au gândit la o crimă de dragoste, dar mai aveau de stabilit suspectul şi dacă a fost sau nu cu premeditare.

Cum veştile circulă cu viteza luminii, zvonul că Vasile îşi înşela nevasta a înflorit foarte repede, astfel încât era suspectată ca fiind amanta lui până şi nebuna din colţul străzii. Vecinii cârcotaşi…. n-ai ce să le faci. Dacă mai devreme de aflarea “zvonului” Vasile era iubit de toată lumea, acum toţi îl cam înjurau, dar cum nu e frumos să vorbeşti morţi de rău îi găseau scuze: “Eh, ce să-i faci maică, aşa-s bărbaţii. Deşi la vârsta lui nu prea mă aşteptam la asta.”, a spus una dintre vecine. Radio-şanţul de oraş nu diferă mult de cel rural, doar că, în loc să se strângă în faţa şanţului se strâng în faţa porţilor.

Ancheta continuă. Se ajunge la concluzia că a fost crimă din gelozie fără premeditare, după analizele furnizate de legist şi criminalist.

Un suspect a fost arestat şi investigat. Şi a recunoscut senin crima, dar regretă că l-a ucis pe omul pe care-l iubea. A spus că l-a omorât din cauză că Vasile nu vroia să divorţeze de soţia sa.

Şocul a fost mare printre vecini, prieteni, familie când au aflat că Vasile avea un amant şi nu o amantă. Era Nicuşor care stătea la trei străzi distanţă.

Babele de prin vecini nu şi-au revenit din şoc nici acum. Cum au ratat ele o aşa “telenovelă de amor”?!? Tocmai ele care au atâta experinţă să nu miroasă faptul că Vasile era gay.

Piaţa…

Piaţa. A fost prima care a apărut. Deşi sunt unii printre noi care cred că mall-urile şi super/hipermarket-urile au fost primele, ei bine… greşesc.

Piaţa e locul unde (în afară de achiziţionarea alimentelor) poţi socializa. Sună ciudat, ştiu, dar ascultă-mă citeşte-mă până la capăt. Te duci cu lista în minte sau pe hârtie şi (deşi nu reuşeşti să o respecţi în totalitate) începi să “vânezi” preţurile mai avantajoase (crede-mă când îţi spun că sunt toate la fel, rar găseşti ce mai ieftin dar de calitate) că sigur te vei “accidenta” de un cunoscut: vecin, prieten, rudă (Doamne-fereşte), plus că intri în contact şi cu vânzătorii mai mult sau mai puţin …. hmm, vroiam să zic nepoliticoşi, dar ciudat e că sunt mai politicoşi decât vânzătoarele din magazinul dn colţ sau casierele de la hipermarket. Aş adăuga că comercianţii romi ştiu să atragă mai bine cumpărătorii (şi nu vorbesc de: “3 la 10.000″, “Seminţe calde, băieţi!”) ci de faptul că sunt mai draguţi şi amabili decât românii. Nu am spus ”ţărani” deoarece ăştia sunt o categorie aparte în pieţele noastre, mai bine zis, o raritate. Cei pe care-i vezi în spatele tarabei sunt în majoritate intermediari. Asta-i piaţa pe care o ştii tu ca potenţial cumpărător al mărfurilor expuse.

Viaţa din spatele tarabelor e una complicată şi/sau amuzantă ce ascunde multe poveşti. Unii vând în piaţă pentru că nu ştiu altceva, pentru că şi mama/tata-bunicul a vândut sau pentru că şi-au pierdut serviciul şi nu au reuşit să se angajeze. Profitul ce iese din vânzarea produselor nu e atât de mare dacă e intermediar, dar foarte bun dacă ţăranul care a produs acele fructe/legume le vinde chiar el. Cel mai frumos profit le iese florarilor, dar asta e o altă poveste

“Distracţia” începe pe la 5 dimineaţa, uneori chiar 4 sau 3, când ţăranii vin cu marfa iar intermediarii o cumpără. Ziua e lungă căci piaţa se închide pe la 8 seara pe timp de vară şi pe la 6-7 iarna. Vara trebuie suportată canicula şi iarna gerul. Dacă ai sta o zi printre vânzători (indiferent de sunt producători sau intermediari) vei avea parte de surprize Zvonul şi bârfa e ceva ce nu lipseşte, la fel şi vocabularul mai mult decât colorat. Ei se cunosc de ani buni între ei, îşi cunosc poveştile, sunt aproape ca o familie aşa că sunt îndreptăţiţi să se uite urât la un nou venit. Ei pun ţara la cale, le spun politicienilor pe “nume”, se declară mari oratori. Unii ştiu să vorbească cu clienţii iar alţii învaţă de la colegii lor ca să mai câţtige şi ei ceva. Totuşi, este o luptă de supravieţuire aşa că prietenia poate fi distrusă imediat de o legătură de marar.

Până la urmă sunt oameni. La sfârşitul zilei îşi calculează câştigul şi se duc acasă la familie sau pisică. Cei mai vechi în branşă au experinţă şi capital frumuşel de băgat în marfă, dar şi-au câştigat şi respectul celorlalţi mai tineri şi şi-au marcat teritoriul: cel mai bun loc cu vad comercial.

Ce am spus aici e o poveste generală. Nu am cum să spun una personală deoarece nu cunosc, dar toate seamănă şi s-au uniformizat în timp.

Piaţa a devenit ca un drog pentru anumiţi oameni ce vând în ea.

Vezi persoane noi, afli rapid ştiri de interes public, ştii imediat ultima bârfă, tendiţele în modă… etc.

Piaţa e ca un organism viu ce trăieşte.

Spoturi neinspirate

http://iqads.ro/clipul_publicitar_1711/campanie_pro_lectura___neuronii.html

Puţin cam… ciudată dar şi adevărată