I want IN!!!

Vreau să intru în viaţa ta şi să ţi-o dau peste cap. În sensul bun, bineînţeles.

Vreau, vreau şi iar vreau…. Toate se rezumă la “vreau”?!

Poate că ar trebui să urmez exemplul unui amic: “am vrut, am încercat, am reuşit!”  Uşor de zis greu de făcut )

Oare ce mai contează?

Sunt plictisită, mai mult decât de obicei şi asta nu e bine. În lipsă de orice activitate în capul meu încep să-ţi facă apariţia unele gânduri mai vechi, amintiri mai mult sau mai puţin plăcute, dureroase chiar, idei trăznite, cuvinte aiurea.

Ce rămâne de făcut?!

Bine că nu e vreme de stat în casă şi făcut copii )

Cred că mai degrabă vreau OUT of my head!!! decât IN în viaţa cuiva.

Poate că e timpul să sortez licuricii coloraţii şi să-i dau afară pe cei de care nu mai am nevoie. Ordine în idei, deşi mie îmi place haosul )

Sper să reuşesc să aşez pe ‘hârtie’ câteva din cuvintele ce-mi zboară prin cap şi inimă.

V for Vendetta, urmat de nişte Portishead

Mă simt bine, am o stare euforică chiar aş putea spune, şi cauza este destul de simplă. Am văzut un film bun, “V for Vendetta”, am dat peste o piesă în player care să susţină în continuare atmosfera filmului într-un fel. Am deschis geamul şi am văzut că plouă. Mirosul de vară mi-a reînviat simţurile, iar norii ce trec rapid pe cer mă fac să realizez că totul chiar este trecător. Este o scenă parcă desprinsă dintr-un film. Totul trece…

Green Mary

Plimbându-se ieri am văzut-o

Şi aproape n-am recunoscut-o,

Era atât de schimbată

Încât am rămas şocată.

Mary, finuţa şi cocheta,

Frumuşica fată cu poşeta

S-a adaptat vremurilor

Şi-a apărut verde în faţa ochilor.

Întotdeauna spunea:

“Verdele-i pentru iarbă,

Copaci şi fâneaţă,

În special pentru vacă!”

E o ipocrită înnăscută,

Mă gândeam acum

Verde toată cum era.

Evita verdele ca dracu’ tămâia

Deşi ochii o trădau

Strălucind verdele marin.

Am oprit-o s-o-ntreb:

“Drăguţă Mary, ce-i cu tine?

N-ai purtat verde niciodată!”

Şi-mi răspunde din vârful buzelor:

“Cum să nu port verde,

Când toată lumea-i eco?”

Şi cu asta mi-a închis gura

De n-am mai întrebat-o

Ce va face cu vaca

De-o va întâlni…

Imaginaţia, bate-o vina

Am o imaginaţie bogată când vine vorba de situaţii şi oameni. Când cineva cunoscut nu dă semne de viaţă când trebuie îmi imaginez tot ce-i mai rău posibil fiindcă ştiu (într-un colţ îndepărtat al minţii) că este bine într-un final. Îmi place, se pare, să mă torturez sufleteşte. Mă folosesc de imaginaţie pentru a mă proteja de unele chestii urâte, este un fel de “plasă de siguranţă”. Din păcate m-a băgat şi în situaţii mai ciudate (jenante). Când ‘visez’ cu ochii deschişi ştiu că nu o să se întâmple niciodată iar când sunt pusă în faţa faptului ce poate deveni realitate mă sperii. Şi atunci mă critic singură că am lăsat situaţia să meargă prea departe. Dar apoi mă gândesc “de ce să nu profit de ceea ce este?”. O singură viaţă avem şi din moment ce mi-am imaginat respectiva situaţie înseamnă că o parte din mine a vrut să devină realitate.

Imaginaţia se împleteşte cu realitatea la orice pas al vieţii. Dacă nu deţii această “putere” …, well poţi avea probleme.

Să mă refugiez în lumea mea este o specialitate şi o armă de apărare împotriva celor mai puţin plăcute lucruri. A fost o prostie din partea mea ca să-mi fac o plasă de siguranţă dar aveam nevoie ca să trec peste altă etapă din viaţă. Plasele de siguranţă le fac fiindcă ştiu că sunt doar ficţiune şi nu devin realitate.

Acum… cred că am lăsat licuricii din mintea mea să-şi facă prea mult de cap şi mi-e frică să n-o fi dat-o în bară.

Nu regret. Doar că, nu-mi place că n-am curajul să spun lucrurilor pe nume. Nu vreau să mă fac de ruşine, să rănesc.

Trăiesc în lumea mea şi puţină lume are acces sau mă poate înţelege. Sunt doar un copil minunat… )

Multe posturi după acest blog intră în categoria “plase de siguranţă”.

“Plecată cu pluta pe marea apă din mica baltă, iar pe plută stau coţată în plop şi mănânc mere meditând asupra nemurii sufletului.” )

Imaginaţia mă scoate din belele dar mă şi bagă în ele.

That’s me!

Mi-e dor…

Mi-e dor de…

• tine
• el
• ea
• vara
• cer senin
• cer instelat
• prieteni
• rude (hmm, cand naiba mi s-a facut dor de rude? something’s wrong with me!!!)
• Aida
• pisici
• caine
• colegii din liceu (nu de toti, evident)
• aer
• apa
• viata
• mare
• munte
• primavara
• sarutari lungi
• imbratisari
• liniste
• galagie
• natura
• plimbari prin parc alaturi de el
• totul si nimic

Entry of January 23th, 2008

Aproape a trecut si prima luna din acest nou an. Eu sunt plictisita, nu prea am chef de invatat pt examene [stiu, rusine sa-mi fie]. Azi am trecut de primul examen din sesiune; urmatorul e la chimie unde sper sa trec [valabil si pt algebra]. Poate dupa ce termin cu sesiunea si o sa fac rost de un calculator al  meu o sa postez mai mult [ca tot m-a intrebat un amic de ce nu am mai scris nimic], asta daca iti este dor de mine . Vreau sa incep o noua categorie care sa introduca putina lumina in ceata din jurul Politehnicii. Poate sa fie un mic ghid pt viitorul politehnist.

’till then…. best wishes and some music .

Vita de vie – PULBERE DE STELE

Blue October – CALLING YOU

Vanilla Sky – UMBRELLA

ORADEA HERE I COME!!!

Se “zvoneşte” intensiv prin casă că vom pleca în vest. I’m happy! Acesta este visul nostru care va fi împlinit în vară, dacă nu chiar mai repede. Oradea here i come! Acum să văd cum fac cu facultatea căci nu mai ramân in Bucureşti. Am ajuns la concluzia că nu-mi poate face faţă ) Marele Oraş. Sper să găsesc un profil asemănător în Oradea sau în Timişoara (în cel mai rău caz). Ar fi interesant sa fac naveta Oradea-Timişoara cu oprire in Arad . Ah, şi uite aşa s-au dus pe apa Dâmboviţei planurile mele în legătură cu Marele Oraş. Dar mai am timp până în vară ca să-mi las amprenta asupra Oraşului >:).

Entry for 7 October 2007

Now I’m lost into the dark of the day.

The Sun is missing!

Now I’m lost into the deep sea.

Nobody can’t find me.

Just you can do this!

Find me and save me from this world.

Open my eyes to see other worlds.

Show me! Teach me!

Let us fly away to touch the sky.

To rich the stars.

And beyond it!

We have wings.

Lets go use them.

With no fear!

The Univers is on our side! 

Încă puţin şi am ajuns

În mai puţin de 10 ore o să fiu în Bucureşti ca să-mi încep “viaţa de student”. Ok, recunosc că poate am exagerat cu venitul meu în Buc dar momentan ăsta este cel mai important eveniment din viaţa mea. Sunt foarte emoţionată din 2 motive (mai evidente ): colegi noi la facultate (relaţii colegiale de început) şi colege de cameră (dă Doamne să nu am parte de maneliste, că n-am chef să pun în folosinţă patentul cu şurubelniţa).

Sper să ajung până la 9 la gară şi până în 10 la facultate. Traficul să fie de partea mea ) De asemenea trebuie să prind loc în primul microbuz .

Am şi emoţii în suflet dar şi o oarecare urmă de frică. Eh, se rezolvă într-un fel sau altul, trebuie să se rezolve.

Politehnica cred că a fost alegerea cea mai bună. La F. de Bio. nu am intrat iar la Agronomie nu am mai ajuns să depun dosarul (poate a fost un semn? ) ). Am auzit câteva legende urbane legate de Regie, acum doar n-or fi toate adevărate .

[Partea nasoală e că dragul meu prienten s-ar putea să nu mai stea în Capitală ( Înainte nu se putea pt că nu eram în Buc, iar acum când vin pleacă el. Poate nu ne este scris să ne bucurăm unul de celălalt? Eh, ce-o fi o fi. Hmm, sper sigur o să fie bine. TREBUIE!!!]

Tot n-am învăţat să dau în cărţi ( Mătuşile mele se pricep dar nu am stat în preajma lor atât de mult încât să le fur “meseria”. Încerca mama să-mi explice câte ceva azi, dar ei cum nu îi place să dea în cărţi nu prea mai ştie multe elemente.

Nu ştiu când o să am acces la un calculator cu net aşa că postările mele vor fi suspendate în aer, într-un plop care face mere

Încă puţin… :)

Încă puţin şi ajung în Bucureşti la facultate

Vineri plec. Nu ştiu când o să mai ajung pe acasă, nu că m-ar deranja . Aşa că doar azi mai postez şi mâine dacă am timp, dacă o să am acces la net şi un calculator o să mai auzi de mine .

Sunt emoţionată, dar mi-e şi puţin frică. De asemenea mai şi nişte mustrăti de conştiinţă pe faptul că o las pe mama singură acasă, dar cred că o să-mi treacă repede.

Am fost azi în Capitală şi parcă nu-mi mai venea să plec. Mă gândeam la un moment dat să rămân la prietena mea până vineri chiar dacă nu aveam nimic de schimb la mine sau ceva mai mulţi bani.

[Aşteptam metrou la Costin Georgian şi văd un tip îmbrăcat cu o cămaşă roz-roz mâncând o banană. Omului îi era foame nimic ieşit din comun doar că neuronului meu îi s-a părut foarte haios încât mă apucase râsul. Am fost îndemnată de sor-mea să scot tel şi să-i fac o poză, dar am refuzat-o politicos. Am observat că încă se poartă rozul la băieţi/bărbaţi. Vin eu o întrebare mare: CÂND AVEŢI DE GÂND SĂ RENUNŢAŢI LA ACEASTĂ CULOARE?!?! Mi-e nu-mi place rozul nici la fete dar apoi la băieţi... când îi văd îmbrăcaţi aşa mă apucă nebuniile ]