Pornind de la indemnul Trecatorului „fuck subtleties!”, mi-am adus aminte de o chestie aiurea, de acum vreo 5-6 ani.

In gasca cu care imi petreceam verile, era un tip de care imi placea. (Am lasat la o parte faza ca eram cu totii vecini, si „mi s-a pus pata p el”.) Imi placea de el, ce sa-i fac acum, nu?

Eu, pe atunci mica si prostuta (nu cred k m-am schimbat prea mult :)), dar si cu o doza mare de indrazneala, aplicam urmatorul „tratament”:

Ii spuneam k vroiam sa ma plimb putin cu el ca sa-l intreb ceva, baiatul venea cu mine, nu ma putea refuza (asta in timp ce fetele stateau pe marginea str si mureau de ras). Ne plimbam noi si pe mine ma pufnea un ras (din cauza emotiilor) si il intrebam:

„TU SIMTI CEVA PT MINE?”

La asemenea intrebare, baiatul (ma mir k nu fugea) nu prea stia cum sa rasp ca sa nu-mi raneask sentimentele. Era un adevarat gentleman. Din pacate, nu s-a infiripat nimic. Eu am ramas doar cu visele mele de copila aiurita. Peste cativa ani aflu de la o amica k respectivul credea k imi bat joc de el cand ii puneam asemenea intrebari, din cauza k eu radeam (din cauza emotiilor).

Acum, fiind mai mare, ar mai trebui sa aplic aceeasi schema ca sa aflu ceea ce ma intereseaza? (bineinteles, faza cu pufnitul meu in ras se exclude; am evoluat, acum ma inrosesc :”>).

Anunțuri