Bănuiesc că ştii faza cu sincronizarea proastă. Uneori poate ieşi ceva frumos din urma acestei proaste sincronizări. Faza e că pe mine nu m-ar deranja toată această ”poveste”. Chiar îmi place, mă simt bine, chiar dacă nu ştiu exact cum stau cu sentimentele mele. Se rezolvă asta. Doar că intervine altceva, şi din cauza asta spun că e un ”bad time”. În mai puţin de două luni dau bacul. Mamei îi este frică că nu o să mai învăţ pentru bac (dacă ar ştii că nici nu m-am apucat serios de învăţat, nu ştiu ce ar zice). Poate că are dreptate. Sor-mea îmi zicea să aştept până la vară; îmi spune că dacă o să ud coada pisicii, o să mă alerge. Ea încă nu cred că şi-a dat seama că nu mă mai consideră  ”sora” lui. Şi eu n-am ce face, ştiu asta. Doar că m-am ataşat deja, şi nu gen stick-up sau cu agrafa de birou, ci gen capsator (aberez, ştiu asta). Cred că şi diferenţa de vârstă o sperie atât pe mama, cât şi pe sor-mea. Ce să fac, nu prea ştiu. Sunt în dilemă. Nu vreau să renunţ la el, dar nici s-o supăr pe mama. Cred că trebuie să mă apuc serios de învăţat ca să promovez bacul cu 9 (aşa vrea mama, dar sincer, nu prea cred k o să iasă cu 9). Uff, tâmpenii de fată prostuţă.

Îmi zicea un cunoscut că poţi găsi pe cineva ‘bun’ doar la 200 de indivizi.

Anunțuri