Nu stiu ce este cu mine, chiar nu stiu. Am doar gargauni in cap. Nu mai gandesc cum trebuie, sau mai bine zis, gandesc in contradictoriu. Uff, mama ei de chestie…….

Nu inteleg de ce ma place. Inainte ma intrebam de ce nu ma place si pe mine cineva, iar acum cand o face, ma intreb „DE CE?”. Am primit explicatii, dar tot nu inteleg. Nu am o personalitate atat de puternica, nu sunt atat de buna sufleteste, am momente cand sunt si o scorpie cu 2 fete, am multe defecte, cred k sunt un cocktail; nu sunt atat de inteligenta pe cat ma cred, nu am un bagaj de cunostinte atat de bogat cum ar trebui. Chiar nu inteleg ce vede la mine. As avea multe de vorbit cu el, dar mi-e frica ca o sa-l sperii si o sa fuga, sau poate in subconstientul meu asta vreau sa fac. Poate ca mi-e frica de ceva nou, dar de ce… nu stiu, deoarece tajeam de mult timp dupa ce am acum.

Prostii copilaresti.

Ma gandesc………. si observ ca nu-mi face bine sa ma  mai gandesc atat.

Nu mai vreau sa ma gandesc la nimic, vreau doar sa simt. Vreau sa simt ce n-am mai simtit pana acum.

Iar daca nu voi ajunge la acea chestie inaltatoare pe care a simtit-o alaturi de fosta, atunci va fi din cauza lui si nu din a mea. Mi-e teama ca ma va compara cu fosta, simt ca inca mai tine la ea, chiar daca nu vrea sa recunosca, dar pana la urma este si normal sa mai tina la ea intr-o anumita masura.

Anunțuri