Ma simt in siguranta noaptea. Imi place acel intuneric misterios in care te poti pierde si elibera in acelasi timp. Stiu ca nu sunt singura. Sunt privita si pazita, uneori indrumata ca sa urmez calea dreapta fara a ma pierde definiv; caci te poti pierde in intunericul noptii daca nu-l intelegi si nu-l respecti. Pentru a intelege acel intuneric trebuie sa te contopesti cu el si sa fii atent la semnele care ti le da, deoarece acest intuneric e viu si te taxeaza la fiecare miscare gresita pe care o faci. Exista totusi ceva care te poate ghida daca stii sa asculti si sa observi micile indicii. Aceasta aventura nu este pentru oricine, doar cei alesi ii pot face fata. Intunericul nu este acea imagine despre care trebuie sa-ti fie frica, este un fel de prejudecata faptul ca in intuneric sa produc doar lucruri rele si sunt monstrii. Poate ca exista monstrii, dar aceia sunt creati de tine, ei reprezentand lucrurile de care iti este frica.
In acest abis negru te poti regasi, poti medita in pace, nimeni si nimic deranjandu-te. Esti doar tu si constiinta ta, gandurile putand prinde viata, visele zburand in voie. Totusi, ca sa nu innebunesti de atata liniste si intuneric, ai un mic ajutor ce-ti lumineaza calea, precum farul ce ghideaza noaptea vapoarele.

Luna si stele sunt sus. Ele sunt stapanele noptii. Te pot ajuta sau incurca. Nu le neglija!

Nu subestima puterea ce sta in tine, ea trebuie doar eliberata dar pentru acest lucru ai nevoie de un impuls si de un loc in care sa observi forta din interiorul tau. In noapte poti face multe, ea protejandu-te in felul ei, insa daca nu o respecti, ea se va razbuna.
Ai nevoie de intunericul noptii pentru a elibera puterea ce sta in tine si de acesta putere pentru a intelege „abisul negru”.

Intelege-l si accepta-l deoarece face parte din viata ta, dar nu incerca sa-i descifrezi misterele, caci doar prin incifrarea lor mai adanca il vei putea imbratisa.

Anunțuri