Ce suntem, oameni sau animale? Întrebare retorică poate şi fără răspuns.

Mă uit în jur şi nu vreau să cred că sunt unii care nu mai pot fi recuperaţi, dar se pare că realitate mă contrazice.

Sunt unele animale pe această planetă care sunt mult mai civilizate decât unii din semenii noştri.

Privesc în jur şi mă îngrozesc. Mi se face pielea găină şi se ridică părul pe ceafă când văd câtă prostie este în unii.

Murphy zicea: „NU TE PUNE CU PROSTUL CĂCI ARE MINTEA ODIHNITĂ”, încep să-i dau crezare.

Eu văd în anumite persoane un potenţial imens pe care nu-l folosesc sau nu ştiu că-l au, persoane considerate de alţii proaste sau încadrate în categorii tâmpite.

Dar….. (există mereu un „dar”) sunt unele persoane care s-au delăsat atât de mult încât acel diamant din interiorul lor s-a transformat într-un cărbune negru. Nu mai pot fi recuperaţi, ei au hotărât pe drum merg însă alegerea lor se pare că-i defineşte. Dacă ar fi fost îndrumaţi cum trebuie poate că nu ar fi ajuns unde sunt acum şi le-aş mai fi dat o şansă.

Îmi pare rău să sesizez că unii indivizi sunt irecurabili. Au ales să trăiască în întunericul lor, întuneric ce nu poate fi pătruns de lumina cunoaşterii.

Aşa că: OM SAU ANIMAL? Ce alegi să devii?

(ştiu că din punct de vedere biologic omul este tot animal, însă din punct de vedere moral şi etic unele animale sunt mai umane decât oamenii)

Anunțuri