Revelionul l-am facut tot acasa cu familia. Dupa urarile de la miezul noptii, m-am dus in gradina de am admirat focul de artificii organizat de Primarie. Am incercat sa sun  cunoscutii insa reteaua era ocupata (ce surpriza, nu?), dar pe la 1:30 am reusit in final sa sun pe cine vroiam. Dupa focul de artificii (animalele erau toate speriate, catelul a intrat in casa si s-a bagat direct sub pat; am poze compromitatoare cu el :)) ) am intrat pe mess si am obs ca eram cateva pers. De fapt erau 2 pers cu care am si vb, si le-am urat cele specifice. M-a amuzat faptul sa vad ca nu eram singura care sta acasa pe internet 😀 .

Seara, pe 1 ian 2007, in jurul orei 16 (dak nu ma insel) am intrat pe net si am vb cu un amic.  Eu am o usoara depresie (dak se poate numi asa) in preajma unor sarbatori, mai ales de Anul Nou. Imi place inceputul de an dar il si urasc in acelasi timp (stupid, nu?). Imi place fiindk pot face noi planuri pt anul care a inceput, pot lua intr-un fel viata de la „zero” in anumite situatii. Il urasc deoarece realizez ca nu am reusit sa finalizez toate planurile pe care mi le-am facut. (Stiu ca nu e bine sa-ti faci planuri pt ca mereu se schimba si apar in continuu noi elemente.) Nu mai retin exact cum/de ce, dar am inceput sa plang, poate ca imi plangeam de mila. Respectivul amic cred ca s-a prins si a incercat sa-mi ridice moralul. Sa zicem ca a reusit. Dupa ce am iesit din mess, m-am bagat in pat si am  mai plans vreo 2 ore (doar eu stiu de ce) ca fraiera. Acum stateam si ma gandeam ca poate am facut bine, adik unele lucruri din cauza carora plageam au inceput sa se realizeze. Poate ca tot se materializau intr-un final dar ……. nu stiu. Dak privesc lucrurile cum sunt acum din perioada aceea (primele zile ale anului) mi-as fi spus: „stop dreaming, girl!”.

Ii multumec din inima prietenului care a stat si m-a suportat in prima zi a lui 2007, care a incercat (si partial reusit) sa-mi ridice moralul. Poate ca a facut-o din obligatie sau doar din bunatate. Nu conteaza, apreciez enorm gestul. Putea foarte usor sa nu vb cu mine. Asadar, Dr. Psihopatus, ITI MULTUMESC!  (mi-am adus aminte ca trebuie sa-ti fac cinste cu mai multe beri 😉 )

Sunt fericita din unele puncte de vedere si astept ca si restul sa se rezolve (dar mai rpd, k nu se mai poate).

Anunțuri