Ma plangeam acum cateva luni ca anul acesta niciunul dintre cunoscutii mei nu si-a adus aminte de ziua mea (familia nu se pune). Nici prietena mea cea mai buna!!! Bine, ca saptamana aceea a lipsit de la scoala din cauza ca era racita, insa chiar asa, nici macar un amarat „La multi ani!”?!? Si-a adus aminte doar dupa ce i-am spus. De cadou nu mai zic nimic 😦 (poate ca par materialista, dar macar o felicitare se putea da, nu?). Singurul caruia i-am zis ca a fost ziua mea si stiam ca a uitat deoarece uita multe chestii, este un prieten din Timis. Baiatul „s-a conformat” si mi-a trimis 2 mms-uri dragute, astfel l-am iertat 🙂 . Adevarul e ca am „tacut” special ca sa vad cate persoane isi aduc aminte de mine. Poate ca am vrut si eu prea mult, lumea e ocupata cu lucruri mai importante decat sa-si aduca aminte de ziua mea. Eu retin zile de nastere, zile in care s-a petrecut ceva mai special pt mine. Anul asta am trimis multe felicitari on-line chiar si unor pers pe care nu le-am cunoscut atat de bine. Poate ca nici n-au obs, dar eu stiu k am trimis, si dak au si obs sper k au zambit. Nu vreau cadouri date din obligatie, ma multumesc si cu o felicitare dar sa stiu ca a fost data din suflet (sincer, nu prea imi plac cadourile-surpriza, caci pot fi dezamagita).

Acum mi-am adus aminte de o chestie, si pot zice ca anul asta am primit cel mai frumos cadou de pana acum de ziua mea: o „mica” vizita in Buc, in urma careia ma simt diferit (poate ca m-am si schimbat).

Poate ca vizita in Buc la 3 zile dupa ziua de nastere a fost o decizie foarte buna, sper de fapt cred k n-am s-o regret vreodata. (voi fi o mare proasta dak o sa fac asta)

Dak ma gandesc mai bine, nu doar „cadoul” din 25 martie a fost si este ceva dragut, si Iepurasul de Paste a fost foarte darnic anul acesta. El a adus „cireasa” de pe tort :)).

Anul viitor o sa fac mare tam-tam caci voi schimba prefixul 😀 . Poate ca asa n-o sa mai uite lumea.

Anunțuri