Alex, nu Alexandru, nu Alexe, nu dl. Icsulescu ci doar Alex. Avea are 22 de ani. I-am aflat vârsta din greşală, văzând un panou publicitar pe care era un tort cu 22 de lumânări şi era scris numele lui. M-am supărat pe el. Nu i-am vorbit o vreme, dar a reuşit să mă îmbuneze, să mă facă să-l iert. Nu-mi mai aduc aminte motivul pe care l-a adus în apărarea lui pt faptul că mi-a ascuns adevărata lui vârstă. Îmi aduc aminte că plângeam şi vroiam să-i zic mamei, dar mi-era frică să nu se supere aşa că nu i-am mai spus nimic. Pe lângă toate astea simţeam în suflet o bucurie mare, o împlinire, poate că eram fericită. M-a sărutat. Îi simt şi acum buzele. În noapte simt cum mă strânge în braţe. Nu mi s-a mai arătat de mult, dar ştiu că are grijă de mine. Îi simt lipsa. Să fie 3-4 ani decât nu mai ştiu nimic de el. Poate şi-a dat seama că trebuie să mă lase singură acum, că am crescut şi nu mai sunt fata de 12 ani. Din păcate nu-i mai reţin chipul. Era înalt şi avea o privire pătrunzătoare.

Anunțuri