____but_the_wind_was_stronger_by_zindy.jpg

Pe gresia rece din baie stă întinsă. Ţine în mâna rece un lotus mov. Nu miroase a lotus ci a gardenie. Mireasma puternică ar leşina pe oricine. Nimic din ceea ce mormăie nu se înţelege şi nu are sens. Nu are sens pt ceilalţi căci ea înţelege. Somnul cel paşnic a cuprins-o. Ea îl cheamă dar el nu o aude. În acel tărâm pe care se află acum răul nu o poate atinge. Se află în siguranţă. Este liniştită. Este liniştită dar singură. Nu se mai gândeşte la nimeni decât la el. Aşa îi este destinat să fie? Corpul îi se află în lumea reală dar spiritul îi călătoreşte prin cealaltă lume în căutarea răspunsurilor. Cineva trebuie s-o trezească înainte de a fi prea târziu. Tot trupul, rece precum gheaţa, îi tremură. Lotusul începe să se ofilească şi el, mireasma din aer răspândindu-se încet. A ales să doarmă deoarece simţea că-şi pierde minţile gândindu-se mereu la aceiaşi problemă. Toate sunt înşelătoare, nimic nu e ceea ce pare. Somnul trebuia să-i aducă pacea interioară şi răspunsuri. Momentan părea cea mai bună soluţie, acum nu mai e aşa. S-au complicat lucrurile. Durerea a urmărit-o şi dincolo. Se sufocă. Are nevoie de ajutor. Este înconjurată de lăcrămioare. Sufletul îi plânge. Nu mai rezistă. S-a trezit. Ceva, cineva a trezit-o. Vede în mână în locul lotusului o floare de iasomie. El a salvat-o. A rămas pe celălat tărâm. Nu a venit cu ea. În suflet, golul încă este prezent. Când va dispărea? Va veni Alex pt ea? Poate era mai bine să rămână acolo. Simte că aici nu mai e nimic pt ea. Dar oare de ce a trezit-o? Pe gresia rece din baie stă întinsă ţinând în mână o iasomie….

Anunțuri