Crima de la nr. 99, str. Libertăţii

[După caz real]

Îţi dai seama ce agitaţie s-a produs printre rezidenţii în vârstă şi nu numai. A fost găsit în casă trupul neînsufleţit al unui bărbat (Vasile V.) în vârstă de aproximativ 50 de ani. Se pare că bărbatul era proprietarul locuinţei. Cadavrul era plin de sânge iar în urma primele cercetări se pare că decedase în urma multiplelor lovituri de cuţit. Criminaliştii au ridicat mai multe seturi de amprente precum şi ce părea arma crimei. Victima a fost descoperită întâmplător de un vecin care a venit să împrumute coasa pentru a-şi tăia iarba din curte. Văzând că nu răspunde şi că uşa casei era deschisă, şi-a permis să intre în curte ca să-l caute. Din păcate l-a găsit mort într-o baltă de sânge coagulat. Legistul a precizat că a fost omorât cu circa 10 ore în urmă. Nevasta bărbatului era la ţară de 2 zile cu copiii şi urma să vină abia a2a zi.

Conform vecinilor nu s-au auzit zgomote din curte şi nici nu ştiu ca Vasile să fi avut oaspeţi, deşi în locuinţă s-au găsit două ceşti de cafea şi două pahare de ţiucă dar şi chiştocuri de ţigări în scrumieră (din alea subţiri), neobişnuit pt că Vasile nu fuma. De asemenea, ei nu cunosc ca decedatul să fi avut duşmani căci era politicos şi săritor cu toată lumea, puteau apela la el cu încredere când rămâneau fără ţuică şi vin. A fost poştaş la viaţa lui, deci era privit cu respect prin cartier. „Era pâinea lui Dumnezeu!”, spune o femeie mai în vârstă.

Poliţia a contactat familia şi cercetează posibilele motive de crimă şi eventualii duşmani. Criminaliştii analizau dovezile găsite la locul crimei.

Nevasta era înnebunită, copiii nu înţelegeau ce s-a întâmplat, soacra bocea… ce mai, tacâmul obişnuit.

Investigatorii s-au gândit la o crimă de dragoste, dar mai aveau de stabilit suspectul şi dacă a fost sau nu cu premeditare.

Cum veştile circulă cu viteza luminii, zvonul că Vasile îşi înşela nevasta a înflorit foarte repede, astfel încât era suspectată ca fiind amanta lui până şi nebuna din colţul străzii. Vecinii cârcotaşi…. n-ai ce să le faci. Dacă mai devreme de aflarea „zvonului” Vasile era iubit de toată lumea, acum toţi îl cam înjurau, dar cum nu e frumos să vorbeşti morţi de rău îi găseau scuze: „Eh, ce să-i faci maică, aşa-s bărbaţii. Deşi la vârsta lui nu prea mă aşteptam la asta.”, a spus una dintre vecine. Radio-şanţul de oraş nu diferă mult de cel rural, doar că, în loc să se strângă în faţa şanţului se strâng în faţa porţilor.

Ancheta continuă. Se ajunge la concluzia că a fost crimă din gelozie fără premeditare, după analizele furnizate de legist şi criminalist.

Un suspect a fost arestat şi investigat. Şi a recunoscut senin crima, dar regretă că l-a ucis pe omul pe care-l iubea. A spus că l-a omorât din cauză că Vasile nu vroia să divorţeze de soţia sa.

Şocul a fost mare printre vecini, prieteni, familie când au aflat că Vasile avea un amant şi nu o amantă. Era Nicuşor care stătea la trei străzi distanţă.

Babele de prin vecini nu şi-au revenit din şoc nici acum. Cum au ratat ele o aşa „telenovelă de amor”?!? Tocmai ele care au atâta experinţă să nu miroasă faptul că Vasile era gay.

Empty world

Ce contează la sfârşitul unei zile? Câte ore suplimentare ai făcut, că ai mai încheiat o afacere azi, că ai supravieţuit încă o zi, că ai reuşit să-ţi cumperi o maşină mai „bengoasă” decât a vecinului, că ai obţinut în sfârşit acea promovare, că ţi-ai tras-o cu cât mai multe persoane, că ai ajuns acasă la timp pt cină, la timp pt spectacolul copilului, ţi-ai adus aminte de ziua de naşterea a partenerului?! Spune-mi ce contează în această lume? Vreau să aflu!

Soarele răsare iar şi iar în fiecare dimineaţă, şi nu o face pt tine sau mine dau pt ei ci fiindcă aşa trebuie. Ajungi la un moment dat în viţă când apare întrebarea: „Eu pt ce m-am născut? De ce exist, care-i scopul meu?” Şi constaţi că nu-i nimeni care să-ţi dea răspunsul.

Te uiţi în stânga, te uiţi în dreapta. Ce vezi?! Numai distrugere, ură, tristeţe, război, foame, nedreptate. Îţi pui altă întrebare: „Cum de este aşa ceva posibil?”. Aş zice că Dumnezeu este mort sau poate doar indiferent. Poate că atrag asupra mea critici din parte unora care au avut parte de un miracol care nu poate fi explicat ştiinţific. Îmi asum acest risc. Cei care au avut parte de o a doua şansă sunt atât de puţini încât nici nu contează.

Simt că mor de durere când văd ceea ce văd în jurul meu. Nu rezist aşa că mă auto-protejez, închid ochii şi devin indiferentă ca restul lumii. Dacă aş putea aş ajuta pe toată lumea.

Oare cu ce a greşit un copil de 7 ani ca să merite să moară la o vârstă atât de fragedă? Şi nu a avut o existenţă lipsită de durere. Epilepsie, probleme cu inima, chisturi ovariene şi cine ştie câte alte probleme.

De ce din cauza ignoranţei şi nepăsării adulţilor copiii au de suferit cel mai mult? Dar de ce nu intervin alţi adulţi competenţi ca să-i apere?

La maternitatea din Giuleşti 4 prunci născuţi imatur au suferit arsuri datorate neatenţiei şi nepăsării asistentelor. Vor rămâne cu cicatrici, posibil toată viaţa. Ei cu ce au greşit?

Copilul abuzat şi maltratat de asistentul maternal. Trebuia să-i ofere acea familie de care a fost lipsit. În schimb i s-a oferit o moarte prematură şi plină de chinuri.

Condamnat să stea în scaunul cu rotile toată viaţa.

A devenit o legumă din cauză că nu a asistat nimeni naşterea lui şi cordonul ombilical l-a sugrumat. Are un an şi câteva luni. A suferit deja numeroade operaţii. Părinţii sunt distruşi atât psihic cât şi fizic.

Sărăcia. Să mai amintesc de ea?

Unde este dreptatea aici? Unde este Dumnezeu? De ce i-a mai trimis pe pământ doar ca să-i chinuie şi să-i cheme înapoi atât de repede? Îmi poate explica şi mie cineva?

Toate astea le voi uita până mâine. Mă voi reîntoarce la viaţa mea „comodă”.

Mai merită să faci copii în această lume plină de ură şi tristeţe?

Pentru ce faci toate lucrurile din parcursul unei zile?

Mai există iubire?

Se merită să lupţi ştiind că o faci pt familia ta? Că te ateaptă până la urmă cineva acasă? Câţi dintre noi au acest noroc? Şi dacă îl au, poate fi numit noroc?

Te zbaţi ca tot să fie bine, să fie în siguranţă. Asta până când un idiot dă cu maşina peste ei şi asistenta de la spital a încurcat doza medicamentului.

Merită să mai trăieşti într-o asemenea lume? Pentru ce?

Câte timbre de 2 lei sunt într-o duzină?

Urăsc să fac piaţa în week-end sau dimineaţa pentru că este aglomeraţie mare iar oamenii sunt nepoliticoşi. În plus mă mai întâlnesc şi cu rude sau cunoştinţe, ceea ce îmi displace.

Istoria asta a românilor îmi provoacă dispreţ. Deoarece au vândut ţara sau au băgat-o la înaintare pe nişte promisiuni nefondate. Apoi şi strănepoţilor fac acelaşi lucru.

Oare românii au fost înzestraţi de mai-marele Zamolxe cu fudulii?

Românul nu-i român destul până nu-i şi fudul. Poate de aici i se trage prostia.

Conform unui studiu făcut la nu ştiu ce firme nu este avantajos să-ţi laşi angajaţii să vorbească pe Messenger. De ce? Pentru că ei nu se mai concentrează asupra muncii. De asemenea, angajatorii spun despre noi că nu muncim mai mult decât ni se dă şi doar în felul în care ni s-a explicat.

Aici intervine faza: inventivi şi deştepţi da’ leneşi şi fără tragere de inimă. Păi de-aia suntem o naţiune atât de inventivă pentru că suntem leneşi. Nu ştiţi că cele mai mari invenţi au fost rezultatul lenii? 😉

Cică vor să bage opţional în programa şcolilor istoria perioadei comuniste în România că nu ştiu tinerii cine-a fost „mult prea iubitul fiul al ţării” şi ce s-a întâmplat la Revoluţie. Nimeni nu ştie sigur ce s-a întâmplat în decembrie ’89. Oare cum va apărea portretul lui Ceaşcă: ca un inovator sau ca un balaur? Eu ştiu asta: munceai atunci în draci, dar cel puţin aveai un loc de muncă; nu era mâncare în aprozar, dar nu murea nimeni de foame; aveai căldură, lumină şi tv cu porţia, dar nu erai un zombie idiot ca acum fascinat de toate idioţeniile prezentate la tv (iar problema cu căldura este prezentă şi acum; electricitatea costă mult şi în vârf de munte nu-i); a făcut omul km întregi de metrou în atâţia ani cât se chinuie idioţi de acum să facă 5 km; ajunsesem să nu mai avem datorii externe, acum suntem datori vânduţi; şi atunci se fura dar cu bun-simţ. Concluzie: şi atunci era rău dar acum e imposibil de trăit în ţara asta.

Pisicile sunt nişte animale rafinate de la care poţi învăţa multe.