Să te laşi prins în mrejele vieţii seamană cu un puzzle mortal pt cel ce nu ştie să o manevreze în favoarea lui. Totul are o „cheie” ce te ajută să câştigi lupta, iar altele au chiar şi „back doors” – însă trebuie să fii conştient de ele şi să le foloseşti atunci când trebuie. Toată lumea trişează. Să te laşi purtat de val poate fi o chestie bună însă există şi reversul medaliei. Nu contează. Cred. Nu mai ştiu. Vreau doar să trăiesc, să simt că trăiesc.  Îmi este frică de moarte. De ce? Mai mult cred că-mi e frică de durere. Nici una nu poate fi evitată. Aşa că ce-ţi mai rămâne de facut la sfârşitul zilei? Să accepţi că trăieşti şi să mergi mai departe. Fie că te laşi dus de val sau nu, întotdeauna să ai la îndemână un colac de salvare. Îţi poţi face intrare în viaţă fie prin uşa din faţă fie pe cea din spate. Sincer, nu ştiu cât de mult contează cum ai ajuns pe scena vieţii atâta timp cât ai reuşit să urci şi să joci. Fii propriul tău regizor, producător, actor şi public, dar mai ales critic. Ţine cont de sufletul tău. Inima şi raţiunea se pot împaca, iar când cad de acord să ştii că ai câştigat. Însă asta nu înseamnă că, atunci când se ceartă, nu ar trebui să le dai atenţie. Inima este viaţa personală, raţiunea este serviciul. Nu ştii ce să mai crezi? I’ll tell you this: NU MAI CREDE NIMIC! Prima impresie contează şi nu contează. Diferă de la caz la caz. Nu te mai întreba. Acţionează. Părerile preconcepute sunt cele mai rele. Fă-ţi unele ale tale şi nu-i mai asculta pe ceilalţi. Regrete? Nu acum e timpul de ele. La asta să te gândeşti când vei avea 100 de ani. Dezleagă acest puzzle mortal numit viaţă. Vezi că piesa lipsă este chiar unde nici nu te aşteptai (cel mai probabil chiar sub nasul tău).   (Cel mai bun loc de ascuns ceva este la vedere.)

Last advice: LIVE YOUR FICKING LIFE! 😉  :))

Anunțuri