Aleargă de parcă nu ar exista mâine.

Caută ceva ce nu poate avea şi conştientizează asta dar…. asta nu-l opreşte.

Vrea o aventură ca să simtă că nu a făcut totul în van.

Nevoia de confimare o poate primi doar dacă îşi recunoaşte greşelile şi le acceptă, dar mai ales dacă învaţă din ele.

Nimic nu mai are logică pentru clepsidra în care nisipul nu se mai opreşte şi curge….

Chiar dacă ar vrea nu se poate opri. Însă nici nu s-a gândit la această variantă, nici nu exită pentru el ideea de abandon.

Şi-a abandonat prea multe idei şi acum vrea să recupereze.

Este timpul lui.

Nu mai are voie să aibă grijă de ceilalţi.

Fuge pe nori pentru a prinde ultima rază a soarelui şi prima rază a lunii.

Cu ele va prinde aripi.

Fluturii ce-i şoptesc la ureche sunt prietenii lui.

Acum că are tot ce-i trebuie poate pleca în aventura vieţii lui.

În căutarea timpului pierdut pentru a-l înlocui cu cel viitor.

Cerul îi dă energia necesară, iar aştrii îi arată drumul.

Totul este pregătit.

Sfârşitul este aproape.

Îl aştepată cu braţele deschise.

Transformarea a avut loc.

Este acum unul dintre ei.

Un nor alb şi pur.

Anunțuri