Păşeşte către apusul soarelui şi umbra îl prinde din urmă însoţindu-l peste tot acum. Nu poate scăpa de ea. Face parte din el, este celălalt ego al lui. Fiecare îşi are propria umbră. Deşi îşi cunoaşte umbra atît de bine, penumbra este o altă poveste. Are nevoie de curaj pentru a o privi, dezlega şi înţelege. Dacă umbra reprezintă tot ce este el cu adevărat, penumbra este acel monstru hidos şi hibrid ce stă ascuns încolţul gurii atunci când vorbeşte, aşteptând să fie prins şi înviat de cine trebuie.  Când trebuie. Cum trebuie. Nu oricine poate capta monstrul ce stă ascuns în fiecare privire aruncată de el. Nu vrea să înfrunte ceea ce este adevărat. Îi place să trăiască în iluzia lui. Este mai confortabilă decât realitatea şi o cunoaşte bine. Uneori mai iese din lumea lui şi observă că „realitatea” majorităţii este prea uşoară pentru el, nu-i oferă acele provocări de care are nevoie.

Ploaia şi soarele formează curcubeul. La capătul lui monedele din cazan s-au terminat şi acum aştepată să se umple. Oare magia îşi va face datoria?

Anunțuri