Inima îmi bate nebuneşte. Simt că-mi iese din piept. Nu am mai simţit asta de ceva timp. Ciudat, dar această senzaţie nu-mi este provocată de prezenţa unei alte persoane ci de vremea de afară. O zi perfectă. De fapt, un moment din zi absolut perfect. Plouă cu soare. Iar curcubeul este acolo.  Parcă ar fi o zi de vară. Acel sentiment de bucurie îmi umple sufletul. Din păcate nu ţine mult. Norii au acoperit soarele. Ca orice clipă bună din viaţă ea este prea scurtă pentru a rezista. Este efemeră. Regret că a ţinut atât de puţin dar am simţit totul. Însă îmi va rămâne mereu în suflet. Nu voi uita niciodată acest spectacol dat de natură astăzi. Îi voi rămâne datoare pentru că mi-a redat speranţa. Sper ca următoarea cursă nebună facută de inima mea să fie datorită cuiva special.

Anunțuri