652eAm mai înrămat un an şi l-am adăugat colecţiei după pereţii labirintului numit Timp. Cunoştinţele acumulate pe parcursul ultimului an sunt aşezate frumos în micile căsuţe ale piticilor veseli care locuiesc în capul meu. Amintirile stau sortate în cufărul roşu ce este acoperit de o iederă înflorită. Bănuiesc că trebuia să devin mai înţeleptă şi mai cumpătată însă analizând ultimile 3 luni din viaţa mea tocmai aşa nu am fost. Maya a fost mereu prezentă şi la fel de poznaşă. Nu m-am supărat pe ea ci eu sunt de vină că m-am alăturat jocului ei astfel pierzând noţiunea realităţii. Am fost la alergat după fluturi verzi şi albaştrii dar am prins doar unii galbeni 🙂 O stea doar a mea străluceşte acolo sus şi ea mi-a fost arătată de către lupul cel alb. Mi-a spus să mă uit la cer atunci când sunt singură şi steaua îmi va reda încrederea în propriile mele forţe. Jocul flăcărilor focului ce cad pe fundalul vieţii mă tentează şi există posibilitatea să mă ard dacă nu voi fi atentă. Ţinutul meu de la capătul curcubeului a rămas în mare parte la fel, poate este puţin mai colorat decât anul trecut. Aştept în continuare a 22-a primăvară ce poate să-mi mai umple cazanul cu magie căci ea a scăzut. Şi tot atunci sper să-mi găsesc bagheta magică şi să-mi recapăt aripile. Şi, cine ştie, poate chiar să-l întâlnesc pe Alex.

Acum arunc cu praf de stele căzătoare împrejur şi aştept cuminte noul an ce mi s-a deschis în faţa ochilor. Primăvara îmi va încărca bateriile astfel încât să fac faţă noilor provocări ce pot apărea la tot pasul prin ţinului zorilor.

[Ziua mea de naştere a fost pe 22, dar ca de obicei persoane cunoscute nu şi-au adus aminte la timp de mine. Nu-mi mai fac sânge rău căci nu are rost. Cred că cer prea mult de ei. Poate că ar trebui să încep să cer mai mult de la mine şi nu de la ei. Trebuie să revin cu picioarele pe pământ şi să nu mai alerg după iluzii.]

Anunțuri