Jocul Mayei este destul de periculos pentru cei neiniţiaţi.

Îi place să se lase în voia Mayei, să se joace cu ea. Nu e nimic care să-i stea în cale atunci când este pe tărâmul ei. Visează la ceva suprem. Îi este greu să creadă că va reuşi vreodată să atingă acea stare. Însă visează. Cu ochii deschişi chiar. Are ceva pe suflet şi nu ştie cum să zică şi cui. Cine ar mai asculta acum ce are de zis când este încă pe tărâmul Mayei? Simte ceva ce nu ar trebui. Ştie că este doar o illuzie dar totuşi îi acordă atenţie. Speră astfel să scape din capcana lumii reale. Din propria capcană, mai bine spus. Nu e bine, trebuie să se trezească şi să accepte realitatea. Realitatea este că nu poate avea ce-şi doreşte, ce crede că îşi doreşte. Trebuie să părăsească tărâmul Mayei până nu este prea târziu. Totul are o limită până la urmă.

Cică doar două lucruri sunt infinite: prostia umană şi universul.

Anunțuri