„Apa trece, pietrele rămân.”

Mi s-a spus că orice lasă urme în final.

Şi tind să-i dau dreptate.

Însă ce se întâmplă cu acele urme? Că nu pot rămâne mereu atât de „proaspete”. Se mai netezesc, se umplu de „pământ”?

Sau doar sunt înlocuite de altele şi ele sunt uitate?!

S-a întâmplat.

A fost frumos.

S-a terminat.

Şi asta încă acum ceva vreme.

Dar… urmele încă nu au fost acoperite de altele.

Aştept. Sper. Visez?

În definitiv, urmele vor fi acoperite.

Pietrele vor rămâne, dar vor fi spălate de apa rece şi limpede de munte.

Ascuţite sau netede, pline de muşchi sau curate… voi păşi cu atenţie pe ele.

Apa va curge mereu şi va aduce cu ea un suflu nou şi răcoros asupra ideilor şi perspectivelor.

Mometan sunt în vacanţă, stau pe malul apei în iarbă la umbra salciei şi pescuiesc.

Cine ştie ce-mi cade în plasă 😉

Anunțuri