M-ai întrebat de ce nu mai scriu aşa cum o făceam înainte. Iar eu îţi spun: pentru că nu mai pot; ce mă inspira atunci s-a rătăcit în neant.

M-ai întrebat dacă mai citesc. Da, citesc; nu am renunţaţ la cărţi şi nici la micile delicii după net.

M-ai întrebat de ce mi-e frică. Pentru că nu mai am plasa de siguranţă.

M-ai întrebat dacă am iubit cu adevărat. Mie aşa îmi place să cred, că am iubit cu adevărat.

M-ai întrebat de ce nu am fost mai tare. Eu zic că am fost cât de tare am putut.

M-ai întrebat de ce nu mai merg cu fruntea sus. O fac, însă sunt precaută şi visătoare în lumea mea.

M-ai întrebat ce mai fac. Visez în culori ziua ce va veni.

***

Te-am întrebat dacă mai mă citeşti. Nu mi-ai răspuns.

Te-am întrebat ce mai faci. Supravieţuieşti, mi-ai zis.

Te-am întrebat dacă ai iubit. De două ori; cu trup şi suflet, mi-ai şoptit.

Te-am întrebat dacă mai vrei. Mi-ai spus că nu.

Te întreb dacă într-o bună zi se va putea.

***

Suntem aproape doi necunoscuţi care se mai gândesc unul la celălalt din când în când. Fiecare merge acum pe drumul lui. Poate drumurile ni se vor intersecta la un moment dat.

Este o poveste ce merită spusă şi muritorilor de rând. Soarele şi Luna.

***

Anunțuri