Viaţa e perversă în prea multe feluri.

Vreau să ajut un prieten dar nu cred că voi reuşi atâta timp cât el nu-mi permite să intru în sufletul lui. Chiar vreau să-l „salvez”, să vadă că are pentru ce lupta şi că nu este o idee bună să renunţe. Sper să reuşesc asta înainte să-mi închidă uşa în nas.

Da, vreau să fac iar pe mama răniţilor. Se pare că este o specialitate de a mea.

Mi-am făcut planuri şi iar mi-au eşuat. Nu-i nimic, ştiam undeva în interiorul meu că nu-mi vor reuşi. Erau destul de frumoase. Eh, următoarele pe listă, please :))

Am vorbit destul de mult despre K.S.  în ultima săptămână :)) Şi asta mă pune pe gânduri >:) Oare sunt în stare?

Jonglez cu prea multe mingii şi dacă scap una mi se duce tot show-ul 😦

Noul an universitar trebuie să înceapă şi nu ştiu ce o să fac.

Vreau să zbor iar însă se pare că nu se poate. Turbulenţe în văzduh.

Reuşesc să „salvez” pe alţii sau măcar să le inspir acea poftă de a lupta în continuare cu viaţa, dar în cazul meu nu reuşesc să fac asta.

Sper că vei fi mândru de mine.

Anunțuri