Dorinţa-i arzătoare şi timpu-i atât de scurt încât totul îngheaţă în jur… iar ceaţa umple golurile făcute de păsările răpitoare.

Secunda următoare se topeşte atât de viu şi astfel scântei se nasc.

Lumina rezultată face o pânză de păianjen şi prinde în plasa sa umbrele Trecutului.

Brătare-i ca o cătuşa la încheietura străvezie, iar eliberarea Sufletului stă în suflul Îngerului cu aripi negre.

Doar Apa are putere în lume. Şi tot Apa naşte Speranţă. Întreţinearea Speranţei este o joacă de uriasi. Cu paşi lor grei înlătură perturbaţiile furtunii făcute de fluture în Univers.

Controlul jucăriilor se face cu ajutorul Pisicilor galbene ce miorlăie în miez de amiază la Vrabia rătăcită.

Infinitul pândeşte după colţ fiind Efectul Cauzei.

Lacrima Copilului este cea mai pură formă de Simţământ.

Anunțuri