Citind blogul unei cunoştinţe, mă trezesc din somnul uşor ce mă cuprinsese şi realizez că poveştile de dragoste nu ţin pentru totdeauna.

A avut o poveste minunată de dragoste pe care a trăit-o, simţit-o şi gustat-o din plin. Dar se ajunsese în acel punct în care trebuia să ia o decizie schimbătoare de viaţă: să rămână şi să-şi trăiască povestea de dragoste în continuare sau să plece şi să profite de şansele ce îi erau expuse. A acceptat a 2a variantă. Povestea de dragoste s-a terminat. Nu se putea pune în „stand-by”. Nu se poate face aşa ceva. Timpul a trecut şi am rămas surprinsă. Abia acum am realizat că eu i-am cunoscut pe cei doi implicaţi în acel amor tineresc şi că le cunoşteam povestea. Din păcate ştiam că nu va dura. Acum Ea este cu altcuneva, dar nu ştiu cât de implicată faţă de precedenta relaţie. El… despre El nu ştiu nimic. Nu am mai vorbit de ceva vreme, dar parcă ultima dată era interesat de cineva.

Timpul a trecut. Acea poveste de dragoste a expirat. A fost. Poate va rămâne în sufletul lor multă vreme de acum încolo sau doar până la următorul „breath taking moment”.

Poate ceea ce m-a făcut să scriu în noaptea asta despre subiectul ăsta este simplu: abia acum am realizat că am văzut relaţia lor ca un basm şi speram din tot sufletul să reziste în timp.

Cât despre mine, pot zice că am avut şi eu parte de aşa ceva. Ceva frumos. Ceva ce a trecut.

Acum am altceva. Tot frumos.

Viaţa merge înainte, printând şi aplicând CV-uri în stânga şi în dreapta pentru un job.

Anunțuri