În răcoarea nopţii pe iarba udă stăm împreună, iubitul meu, şi visăm la noaptea din faţa noastră şi la tot ce va aduce ea. Cerul este al nostru şi muzica ce se aude răsare din inimile noastre.

Poartă-mă departe, iubitule, de acest zgomot infernal numit Lume, căci el ne trage în jos şi ne spulberă magia.

Nisipul Timpului se scurge printre degetele noastre şi tot ce putem face este să ne bucurăm de el. Efemeritatea clipei este pentru profani. Noi am intrat pe tarâmul sacru al Universului. Am ieşit din Istorie.

Culorile strălucitoare şi vii se regăsesc în viaţa şi atingerile noastre.

Ah, Iubitule, dacă aş şti cât de dor îmi este….

Anunțuri