Şi melodia asta îmi aduce aminte de o întâmplare din tinereţea mamei. 🙂

Era vara şi mama era în oraş cu treabă. Începuse să picure. Mama aştepta la o trecere de pietoni pe când sub umbrela ei s-a furişat un tânăr care dorea adăpost de ploaie. Mama a tot încercat să-l îndepărteze dar el a urmărit-o. A luat el umbrela în mână şi pe mama după umeri şi a condus-o până acasă. Au luat autobuzul, au coborât la gară, au trecut podul până în cartierul mamei, conducând-o până la poartă. Apoi a plecat. Dar stabiliseră să se mai vadă. S-au întâlnit toată vara. 🙂 Nicu, căci acesta este numele lui, era avocat şi făcea practică de vară în acest oraş, el fiind tocmai de la Satu Mare. Era roşcat cu părul creţ, cu pielea albă şi pistrui pe mâini, şi destul de înalt. Făcuse o pasiune pentru mama. Un an mai târziu, cu o săptămână înainte de nunta mamei a venit la părinţii ei şi le-a cerut să o lase să se mărite cu el. A venit chiar şi în ziua nunţii spunându-i să plece cu el.

Anunțuri