Category: Bitchy life


Bărbaţii din viata mea mă dezamăgesc. Eu i-am ales, eu le-am dat voie să rămână în viața mea înseamnă că eu sunt cea vinovată pt alegerile făcute. Şi ei sunt vinovaţi de faptul că nu şi-au dat silinţa să mă înţeleagă câtuşi de puţin.

În altă ordine de idei, ce s-a întâmplat cu bărbaţii ăştia că deşi sunt rugaţi de femeie să o motolească în pat, ei refuză?! I mean, wtf?!

Anunțuri

Citind blogul unei cunoştinţe, mă trezesc din somnul uşor ce mă cuprinsese şi realizez că poveştile de dragoste nu ţin pentru totdeauna.

A avut o poveste minunată de dragoste pe care a trăit-o, simţit-o şi gustat-o din plin. Dar se ajunsese în acel punct în care trebuia să ia o decizie schimbătoare de viaţă: să rămână şi să-şi trăiască povestea de dragoste în continuare sau să plece şi să profite de şansele ce îi erau expuse. A acceptat a 2a variantă. Povestea de dragoste s-a terminat. Nu se putea pune în „stand-by”. Nu se poate face aşa ceva. Timpul a trecut şi am rămas surprinsă. Abia acum am realizat că eu i-am cunoscut pe cei doi implicaţi în acel amor tineresc şi că le cunoşteam povestea. Din păcate ştiam că nu va dura. Acum Ea este cu altcuneva, dar nu ştiu cât de implicată faţă de precedenta relaţie. El… despre El nu ştiu nimic. Nu am mai vorbit de ceva vreme, dar parcă ultima dată era interesat de cineva.

Timpul a trecut. Acea poveste de dragoste a expirat. A fost. Poate va rămâne în sufletul lor multă vreme de acum încolo sau doar până la următorul „breath taking moment”.

Poate ceea ce m-a făcut să scriu în noaptea asta despre subiectul ăsta este simplu: abia acum am realizat că am văzut relaţia lor ca un basm şi speram din tot sufletul să reziste în timp.

Cât despre mine, pot zice că am avut şi eu parte de aşa ceva. Ceva frumos. Ceva ce a trecut.

Acum am altceva. Tot frumos.

Viaţa merge înainte, printând şi aplicând CV-uri în stânga şi în dreapta pentru un job.

Viaţa e perversă în prea multe feluri.

Vreau să ajut un prieten dar nu cred că voi reuşi atâta timp cât el nu-mi permite să intru în sufletul lui. Chiar vreau să-l „salvez”, să vadă că are pentru ce lupta şi că nu este o idee bună să renunţe. Sper să reuşesc asta înainte să-mi închidă uşa în nas.

Da, vreau să fac iar pe mama răniţilor. Se pare că este o specialitate de a mea.

Mi-am făcut planuri şi iar mi-au eşuat. Nu-i nimic, ştiam undeva în interiorul meu că nu-mi vor reuşi. Erau destul de frumoase. Eh, următoarele pe listă, please :))

Am vorbit destul de mult despre K.S.  în ultima săptămână :)) Şi asta mă pune pe gânduri >:) Oare sunt în stare?

Jonglez cu prea multe mingii şi dacă scap una mi se duce tot show-ul 😦

Noul an universitar trebuie să înceapă şi nu ştiu ce o să fac.

Vreau să zbor iar însă se pare că nu se poate. Turbulenţe în văzduh.

Reuşesc să „salvez” pe alţii sau măcar să le inspir acea poftă de a lupta în continuare cu viaţa, dar în cazul meu nu reuşesc să fac asta.

Sper că vei fi mândru de mine.

Veşti proaste ne dau conducătorii noştri draci şi scumpi (atât la buzunar cât şi la vedere): disponibilizari în masă, concediu obligatoriu fără plată 10 zile, îngheţarea salariilor şi a pensiilor (asta în contextul în care vor avea bani să le mai plătească), scurt pe doi -> we’re fucked! Da, noi, ăştia mici de jos, că pe ăia marii (mai-marii noştri) îi doare-n bască.

Au zis multe, vor face şi mai multe tâmpenii dar nimic bun pentru noi, deşi tot ce fac, cică, este pentru binele nostru.

Fiind an electoral sunt tare curioasă cu ce promisiuni vor veni canditaţii. Dacă stau să mă gândesc până acum trebuia să se lanseze prin presă zvonuri neconfirmate a unor eventuali canditaţi, da’ cu criza asta cred că s-au speriat să mai intre în cursa pentru osul cel mare…. care cred că e acum doar un os de peşte.

Oare vor intra şi ei (guvernanţii, parlamentarii & co.) în concediu fără plată? Cred că s-ar strânge imediat cei 350.000 de euro. Da’ de ce nu taie şi din salariul lor? Eh, nu-s ei aşa de fraieri; de ce să taie de la gura lor când pot tăia de la gura bugetarului. Eu tot nu am înţeles, în categoria asta de „bugetar” intră şi ei sau nu?!

Mi-e şi frică să mă gândesc la posibilitatea în care să zică: „Nu mai avem bani pentru plata salariilor şi a pensiilor”.

Da’ ce mama naibii s-a întâmplat cu toţi banii?!

Am văzut la ştiri că Croaţia şi-a scos la vânzare nu-ştiu ce insulă de-a ei faimoasă şi draguţă din cauza lipsei de bani de la buget. Eu propun ca la noi să fie scoasă la vânzare Casa Poporului. Şi sper din toată inima ca să  fie cumpărată de un arab şi s-o facă hotel. Sau măcar creierul lu’ nea Eminovici, dar nu cred că vom scoate aşa bani frumoşi 😀

În final propun: să ieşim cu toţii în stradă, cu mic cu mare, înarmaţi cu făclii şi furci şi să mergem ca să-i linşăm pe „iubiţii” noştri conducători 😀

[Dream job nowadays: ‘manager de campanie’ a protestatarilor. Vor unii să facă protest în faţa ministerului X, trebuie organizaţi frumos, rânduiţi, să fie dotaţi cu lozinci drăguţe şi care să prindă la public, pancarde sugestive… deci, ce mai, o ‘campanie’ mai ceva ca a unui candidat la preşedinţie :)) Până la urmă, imaginea face totul. Asta şi o lozincă bună ;)]

Nu sunt o fană a cutremurelor, dar parcă mi-e puţin ciudă că dormeam dusă când a avut loc mult discutatul cutremur de azi. După ultimul simţit chiar foarte bine pe cînd eram în Capitală cocoţată tocmai la etajul 4… nu prea mai vreau să simt vreo zgâlţâială de genul. Dar aşteptam măcar un mic val. Val făcut de apă, că în presă oricum s-a făcut. Uite tsunami, nu-i tsunami. Cred că a fost de ajuns cel din 2001 când a măturat emblema Costineştiului.

Că tot am precizat de val în presă… se pare că madame Udrea a trecut de la roz bon-bon la negru. A fost chiar decent îmbrăcată, poate prea sobru. Oricum scandalul e doar unul mare într-un pahar cu apă. Doamna este o blondă ce a terminat Dreptul şi este din Buzău. Mai este şi frumoasă. Deci are toate ingredinetele necesare pentru a fi scoasă ţap ispăşitor de ceilalţi colegi de joacă. Bănuiesc că a trecut unul dintre ei cu trotineta peste castelul de nisip al altuia şi a hotărât să dea vina de domniţa de faţă. Dar să nu uităm că nici dumneaei nu este aşa o sfântă. S-a dat în bărcuţe cu şeful ei. Şi a făcut asta chiar în public.

Sunt curioasă dacă în coşciugul de 15.000 de euro domnul tranşat a fost pus „întreg” (recusut la loc de medicii legişti) şi nu pus aşa, vraişte. 400 de cunoscuţi, rude sau mai-mari bulibaşe de prin ţară sau de peste hotare şi-au făcut apariţia la înmormântarea lui. Merţane, bemveuri şi alte „căruţe” de lux au făcut paradă pe străzile Timişoarei. In the meantime, cei doi stundenţi acuzaţi nu prea ştiu ce să zică.

Că tot am ajuns în vestul ţării cu vorba, astă-seara meci mare-mare: Timişoara – Şahtior. Lume multă la meci: 35.000 de suporteri. Şi toţi români :)) Ucrainieinii nu au primit viză pentru România. Deci ai noştri ar trebui să se simtă bine şi să facă joc bun, dar cred că vor rămâne doar cu publicul numeros decât cu scoru’ mare. Eh, vom afla 😉 LATER EDIT: scor 0-0, Timişoara s-a calificat. Se pare că cei 25.000 de suporteri au reuşit să facă şi ei ceva bun: au ţinut golurile departe de poartă.

Primarul Craiovei a dat 1 milion de euro pe instalaţii de iarnă de iluminat stradal. Bănuiesc că vrea să facă lumea să se uite pe sus şi nu în buzunarele goale. Sau să le distragă atenţia de la milioanele de euro care se vor da în toamnă ca să se schimbe sistemul electronic de votare din Parlament. Alţi bani furaţi, alte scuze :)) Cel puţin primarul Craiovei va face fericiţi copiii din oraş.

Becali tot nu şi-a găsit maşina „pierdută” prin ianuarie, dar se pare că un poliţist ar fi vinovatul pentru lipsa acesteia. Chiar aşa de rău au ajuns poliţiştii?! Îmi pare rău pentru ei. Dar de fapt cred că tipul a fost norocos. Dacă îl vedea Jiji cred că-l ataca cu ranga.  G.B. are bani să-şi cumpere altele, asta dacă nu cumva „criza” l-a lovit în portofel.

Cică, mai nou (de fapt mai vechi, doar că nu am băgat noi în seamă) căscăm şi când suntem excitaţi şi nu doar când suntem plictisiţi sau obosiţi. Acum nu ştiu ce să zic exact. Ei spun că s-a observa mai întâi la şoareci şi apoi au cercetat şi la oameni. Cam kinky cercetătorii ăştia de au tras cu ochiul la şoareci când eram excitaţi, dar bănuiesc că fac multe în numele ştiinţei. Şi ca să revin la subiect, eu personal nu am căscat până acum când am fost excitată. Tu ai căscat în asemenea momente? 😀

Cică Lady Gaga este de fapt Sir Gogo. Sau mai bine zis, că este ŞI sir pe lângă lady. Hmm, un/o hermafrodit/ă care recunoaşte în public. Sau Lady GaGa este în plin proces de schimbare de sex?! Eh, şi aşa nu mă interesează. Oricum bine că a adus şi un şarpe găurii de şarpe.

Mă doare când îmi reamintesc anumite evenimente din viaţa mea. Fie că simt durere fizică sau sufletească când evoc acele amintiri îmi doresc ca să nu mai doară.

Însă…

Dacă oare trebuie să şi doară?

Ca să mi se reamintească greseala făcută încât să nu o mai repet?

Sau poate trebuie să doară pentru a-mi ţine treze simţurile, să nu uit că am murit?

Poate că durerea nu trebuie să dispară.

Oare trebuie să te obişnuieşti cu ea?

Mai păleşte în timp?

Este înlocuită de alta?

Durerea este cu un scop acolo.

Ramâne să aflu care este acela.

1

Vreau să intru în viaţa ta şi să ţi-o dau peste cap. În sensul bun, bineînţeles.

Vreau, vreau şi iar vreau…. Toate se rezumă la „vreau”?!

Poate că ar trebui să urmez exemplul unui amic: „am vrut, am încercat, am reuşit!”  Uşor de zis greu de făcut :))

Oare ce mai contează?

Sunt plictisită, mai mult decât de obicei şi asta nu e bine. În lipsă de orice activitate în capul meu încep să-ţi facă apariţia unele gânduri mai vechi, amintiri mai mult sau mai puţin plăcute, dureroase chiar, idei trăznite, cuvinte aiurea.

Ce rămâne de făcut?!

Bine că nu e vreme de stat în casă şi făcut copii :))

Cred că mai degrabă vreau OUT of my head!!! decât IN în viaţa cuiva.

Poate că e timpul să sortez licuricii coloraţii şi să-i dau afară pe cei de care nu mai am nevoie. Ordine în idei, deşi mie îmi place haosul :))

Sper să reuşesc să aşez pe ‘hârtie’ câteva din cuvintele ce-mi zboară prin cap şi inimă.

Dungi! X(

Mă uit în faţă văd dungi. Mă uit în dreapta, văd dungi. Mă uit în stânga, în spate, în jos, în sus… peste tot dungi!!! X(

Primăvara asta se pare că se poartă dungi. De orice fel. Colorate, alb-negru, oblice, verticale, orizontale.

Le urăsc pe toate. Mai ales pe cele în combinaţia de alb-negru. Seamănă cu ţinuta puşcăriaşilor de prin anii ’30.

Să înţeleg că preferă această combinaţie pentru că se simt captivi în propriul corp?!

Nu mă interesează. Tot ce vreau este să nu mai văd dungi oriunde întorc privirea.

Astăzi :(

Astăzi e mare prostia la mine. Din neatenţie am călcat prost şi m-am ales cu o entorsă de toată frumuseţea, iar din prostie am vrut să fac o glumă cu un prieten şi mi-a ieşit o tâmpenie pe gură, sper că nu l-am rănit. Ah, ca să nu mai zic că n-am prins loc în tren, când aseară am avut o ofertă avantajoasă de a veni acasă cu maşina şi am refuzat-o. Per total, azi am făcut doar tâmpenii şi din păcate ziua nu s-a terminat 😦

S-a născut într-o zi de primăvară, când zorii zilei abia apăreau iar Soarele se pregătea să răsară. Animalele încă erau somnoroase şi florile primeau roua noii zilei. Era o fetiţă frumuşică, cu cârlionţi ca de aur şi ochi ca de smarald. Se spune că ielele au dansat pentru ea în noaptea venirii ei pe lume prezicându-i un destin aparte. Anii treceau pe nesimţite şi ea creştea ca orice copil. Se juca sub razele calde ale Soarelui alergând fluturi şi îngrijind animalele ce-i ieşeau în cale.

*** Aş vrea să continui povestea dar nu mai pot. Am pierdut cuvintele. Într-o singură clipă de neatenţie am pierdut magia cuvântului. O fi pierdută şi magia din mine?