Category: Ceva nou sub cerul găurit?!


Momentan citesc „Bună dimineaţa, băieţi!” de Grigore Băjenaru şi am dat peste o referire la Vlahuţă, mai precis la un poem al acestuia şi anume 1907. Deoarece consider că este un poem ce se aplică veşnic oricărei ţări, l-am postat şi eu pentru a-l aduce în atenţia voastră.

Minciuna stă cu regele la masă…
Doar asta-i cam de multişor poveste:
De când sunt regi, de când minciună este,
Duc laolaltă cea mai bună casă.

[…]

Azi la cuprinsul tău râvneşte-o lume.
E-o veselie ş-un belşug în ţară,
Că vin şi guri flămânde de pe-afară.
Tot crugul sună de slăvitu-ţi nume.

Ia uită-te, pământul ce-mbrăcat e…
Cresc flori pe unde calci, şi râde firea.
Tu-mparţi norocul numai cu privirea.
Încai ţăranii zburdă pe la sate!…

[…]

Privind în ochii regelui, străinul,
Cu braţele pe piept încrucişate,
Răspică vorba: Ţara, maiestate,
E-n durăt greu. Tu nu-i auzi suspinul,

Căci muzici cântă-n juru-ţi. Şi slugarnici
Adormitori, ca-n zid, te-mpresurară,
De nu mai poţi vedea pe cei de-afară,
Pe bunii tăi supuşi cei mulţi şi harnici.

Că n-ai cercat spre ei să-ţi spinteci cale
Să ştii şi-n ţara ta ce suflet bate,
N-ai vrut decât spinări încovoiate
Şi guri deschise laudelor tale.

[…]

Dar tu eşti fericit. Linguşitorii
Înalţă imnuri proslăvirii tale
Şi fac să n-auzi cântecul de jale

Cu care-şi adorm foamea prăşitorii.
. . . . . . . . . . . . . . .
Nu ţi-ai iubit poporul, maiestate!

Sau nu l-ai înţeles, şi e totuna.
De sus şi până jos s-a-ntins Minciuna
Ea leagă şi dezleagă-n ţară toate.

Aşa şi noi acum…

Citind blogul unei cunoştinţe, mă trezesc din somnul uşor ce mă cuprinsese şi realizez că poveştile de dragoste nu ţin pentru totdeauna.

A avut o poveste minunată de dragoste pe care a trăit-o, simţit-o şi gustat-o din plin. Dar se ajunsese în acel punct în care trebuia să ia o decizie schimbătoare de viaţă: să rămână şi să-şi trăiască povestea de dragoste în continuare sau să plece şi să profite de şansele ce îi erau expuse. A acceptat a 2a variantă. Povestea de dragoste s-a terminat. Nu se putea pune în „stand-by”. Nu se poate face aşa ceva. Timpul a trecut şi am rămas surprinsă. Abia acum am realizat că eu i-am cunoscut pe cei doi implicaţi în acel amor tineresc şi că le cunoşteam povestea. Din păcate ştiam că nu va dura. Acum Ea este cu altcuneva, dar nu ştiu cât de implicată faţă de precedenta relaţie. El… despre El nu ştiu nimic. Nu am mai vorbit de ceva vreme, dar parcă ultima dată era interesat de cineva.

Timpul a trecut. Acea poveste de dragoste a expirat. A fost. Poate va rămâne în sufletul lor multă vreme de acum încolo sau doar până la următorul „breath taking moment”.

Poate ceea ce m-a făcut să scriu în noaptea asta despre subiectul ăsta este simplu: abia acum am realizat că am văzut relaţia lor ca un basm şi speram din tot sufletul să reziste în timp.

Cât despre mine, pot zice că am avut şi eu parte de aşa ceva. Ceva frumos. Ceva ce a trecut.

Acum am altceva. Tot frumos.

Viaţa merge înainte, printând şi aplicând CV-uri în stânga şi în dreapta pentru un job.

Veşti proaste ne dau conducătorii noştri draci şi scumpi (atât la buzunar cât şi la vedere): disponibilizari în masă, concediu obligatoriu fără plată 10 zile, îngheţarea salariilor şi a pensiilor (asta în contextul în care vor avea bani să le mai plătească), scurt pe doi -> we’re fucked! Da, noi, ăştia mici de jos, că pe ăia marii (mai-marii noştri) îi doare-n bască.

Au zis multe, vor face şi mai multe tâmpenii dar nimic bun pentru noi, deşi tot ce fac, cică, este pentru binele nostru.

Fiind an electoral sunt tare curioasă cu ce promisiuni vor veni canditaţii. Dacă stau să mă gândesc până acum trebuia să se lanseze prin presă zvonuri neconfirmate a unor eventuali canditaţi, da’ cu criza asta cred că s-au speriat să mai intre în cursa pentru osul cel mare…. care cred că e acum doar un os de peşte.

Oare vor intra şi ei (guvernanţii, parlamentarii & co.) în concediu fără plată? Cred că s-ar strânge imediat cei 350.000 de euro. Da’ de ce nu taie şi din salariul lor? Eh, nu-s ei aşa de fraieri; de ce să taie de la gura lor când pot tăia de la gura bugetarului. Eu tot nu am înţeles, în categoria asta de „bugetar” intră şi ei sau nu?!

Mi-e şi frică să mă gândesc la posibilitatea în care să zică: „Nu mai avem bani pentru plata salariilor şi a pensiilor”.

Da’ ce mama naibii s-a întâmplat cu toţi banii?!

Am văzut la ştiri că Croaţia şi-a scos la vânzare nu-ştiu ce insulă de-a ei faimoasă şi draguţă din cauza lipsei de bani de la buget. Eu propun ca la noi să fie scoasă la vânzare Casa Poporului. Şi sper din toată inima ca să  fie cumpărată de un arab şi s-o facă hotel. Sau măcar creierul lu’ nea Eminovici, dar nu cred că vom scoate aşa bani frumoşi 😀

În final propun: să ieşim cu toţii în stradă, cu mic cu mare, înarmaţi cu făclii şi furci şi să mergem ca să-i linşăm pe „iubiţii” noştri conducători 😀

[Dream job nowadays: ‘manager de campanie’ a protestatarilor. Vor unii să facă protest în faţa ministerului X, trebuie organizaţi frumos, rânduiţi, să fie dotaţi cu lozinci drăguţe şi care să prindă la public, pancarde sugestive… deci, ce mai, o ‘campanie’ mai ceva ca a unui candidat la preşedinţie :)) Până la urmă, imaginea face totul. Asta şi o lozincă bună ;)]

„Apa trece, pietrele rămân.”

Mi s-a spus că orice lasă urme în final.

Şi tind să-i dau dreptate.

Însă ce se întâmplă cu acele urme? Că nu pot rămâne mereu atât de „proaspete”. Se mai netezesc, se umplu de „pământ”?

Sau doar sunt înlocuite de altele şi ele sunt uitate?!

S-a întâmplat.

A fost frumos.

S-a terminat.

Şi asta încă acum ceva vreme.

Dar… urmele încă nu au fost acoperite de altele.

Aştept. Sper. Visez?

În definitiv, urmele vor fi acoperite.

Pietrele vor rămâne, dar vor fi spălate de apa rece şi limpede de munte.

Ascuţite sau netede, pline de muşchi sau curate… voi păşi cu atenţie pe ele.

Apa va curge mereu şi va aduce cu ea un suflu nou şi răcoros asupra ideilor şi perspectivelor.

Mometan sunt în vacanţă, stau pe malul apei în iarbă la umbra salciei şi pescuiesc.

Cine ştie ce-mi cade în plasă 😉

Nu-mi mai place de mine, nici nu cred că mi-a plăcut vreodată sincer. Vreau să trec peste această etapă plictisitoare. Unii ar spune că e „apogeul” vieţii, când faci ce vrei, când încă mai eşti liber, nu-ţi bat responsabilităţile la uşă. Eu una nu mai am răbdarea necesară. Vreau ceva concret. Simt că mă prăbuşesc în aşteptarea vieţii. Stau acum şi mă gândesc la ce voi deveni. Surprinzător, dar nu văd nimic. Totul pare atât de departe de mine, încât nici nu mă pot gândi măcăr la ce urmează. Nu mai pot scrie poveşti, mi-am pierdut cuvântul. S-a amestecat cu celelalte şi acum nu mai este unic. Chiar nu ştiu ce trebuie să fac mai departe. Care-mi este rostul pe aici. Să termin şi să devin ceva. Acum ar trebui să mă duc şi să-mi „trăiesc” viaţa. Stupoare! Nu am pe nimeni lângă mine, singura mea prietenă din liceu… nici nu mai suntem atât de apropiate. Ne-am despărţit, este o prăpastie între noi. Mi-a fost alături de mine şi încă-mi mai ascultă aberaţiile. Îi sunt veşnic recunoscătoare. Însă sufletul meu râvneşte la altceva. Vrea mai mult. Mi-a fost mai arătată  acum ceva vreme o altă cale, una pe care nu am fost singură deşi eram. Nu mai pot merge pe ea. Vreau ceva şi nu ştiu ce. Nu-mi găsesc locul. Mă învârt ca o felină în cuşcă. Nu mai mă pot preface că totul e bine.

Oare sunt suficient de puternică?

Oare există „happy-ending” şi în realitatea majorităţii sau doar în filme? Aş întreba pe fiecare persoană care-mi iese în cale dacă a avut parte de un final fericit al vieţii de până acum. Deşi sunt tentată să cred că există şi aşa ceva, realitatea de dincolo de zidul meu îmi arată că asemenea cazuri sunt foarte rare.

Sfârşitul… Ţi-l poţi face singur. Încă mai poţi manevra ultimul act al piesei încât să ieşi după scenă în felul dorit de tine.

Totul este o farsă. Totul e putred şi plin de răutate. Nu poţi controla nimic, eşti doar controlat de dorinţe, vicii, de instincte primare, eşti manipulat de alţii mai puternici decât tine. Ca să ţii frâiele sorţi tale în mâini ai nevoie de ceva mai mult. Nu vei găsi nicăieri ceea ce-ţi lipseşte. Este doar o iluzie viaţa de dincolo ca şi cea de aici. Dragostea reală nu poate supravieţui într-un asemenea climat plin de viermi ce se plimbă prin puroiul aflat sub pielea putrezită a umanităţii. Totul este o mare glumă şi spectatorul din primul rând eşti tu, iar regizorul este EL. Sper că va crăpa de râs într-o bună zi şi că eu voi fi acolo să savurez momentul. Nu mai există liberul arbitru.Nici n-a existat.

Este o minciună că putem schimba lumea. În această minunată capcană cad şi eu. Atrage oamenii ca nişte muşte şi când vede că sunt destui care au înghiţit bomboana se închide brutal sfărâmând până şi ultima rămăşiţă de compasiune şi bunătate. Dar şi aceste ‘concepte’ sunt produse inventate de P.R., fac parte dintr-o strategie de marketing.

Nimic nu se merită a fi făcut aici. Însă facem în continuare ceea ce este făcut de generaţii. Suntem ca nişte oi ce nu ies din cutia frumos colorată şi parfumată. Nişte fiinţe patetice cărora nu le mai rămâne de făcut nimic, nici măcar să gândească. O glumă bine pusă la cale, şi în scenă, pentru a amuza pe cineva.

Nu vedem ceea ce este rău, iar dacă constatăm mergem mai departe cu capul plecat. Îmi este ruşine de mine, de tine, de tot ce mă încojoară. Nu facem nimic bun. Cică ducem tradiţia mai departe. Nimeni nu vede că este o tradiţie a distrugerii. Dacă totul merge strună nu are rost să umblăm şi să schimbăm ceva, nu? Stăm în delăsare ca nişte purici la soare. Mi-e scârbă până şi de mine căci nu sunt cu nimic mai bună decât ceilalţi şi aspiraţiile mele sunt aceleaşi ca la restul. Nimic nu este unic.

Speranţa moare ultima fiindcă te omoară ea pe tine prima.

Mi-e dor de…

  • tine
  • el
  • ea
  • vara
  • cer senin
  • cer instelat
  • prieteni
  • rude (hmm, cand naiba mi s-a facut dor de rude? something’s wrong with me!!!)
  • Aida
  • pisici
  • caine
  • colegii din liceu (nu de toti, evident)
  • aer
  • apa
  • viata
  • mare
  • munte
  • primavara
  • sarutari lungi
  • imbratisari
  • liniste
  • galagie
  • natura
  • plimbari prin parc alaturi de el
  • totul si nimic

De ce te ascunzi de mine, dragul meu?

De dimineata erai zambitor si radiai fericit  incat ma incalzeai doar cand ma uitam la tine.

Acum stai ascuns de mine si nu vrei sa iesi din locul tau.

Incerc sa te ademenesc cu sarutarile mele, cu imbratisarile fierbinti.

Ma doare cand nu esti, chiar simt ca-mi ingheata sufletul.

Te iubesc si te vreau ca sa-mi incalzesti trupul.

Vreau sa raspandesc aceasta ceata densa in care ne aflam.

Pasarile cu glasul lor incantator te cheama pt a fi alaturi de mine, insa tu nu raspunzi.

Cand vei fii pregatit vei iesi din ascunzatoarea ta si atunci vom fi impreuna.

Te astept ca sa stralucim in nou impreuna…

DEOARECE IMNUL NOSTRU “MULT IUBIT”, SI RASIST (printre altele) ARE 11 STROFE, N-AM PUTUT SA-L FAC P TOT, (FIINDK N-AM VRUT SA-MI FOLOSESC ACUM TOATA INSPIRATIA, K POATE MAI AM NEVOIE D EA SI MAI INCOLO), ASA K AM FACUT DOAR CATEVA. DAR CRED K VEI INTELEGE C AM VRUT SA SPUN.

D IMNUL NOSTRU AI AUZIT, SI M-AM GANDIT SA-TI OFER SI O ALTA VARIANTA A LUI. SPER SA-TI PLAK.

LECTURA PLACUTA!

Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte,

In care te adancira barbarii de tirani!

Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarta,

La care sa se inchine si cruzii tai dusmani!

WAKE UP DUDE! WAKE UP! DIN AMORTEALA IN CARE TE-AI CUFUNDAT,

DIN CAUZA “PRIETENILOR” TAI!

HAI TRECI LA TREABA, FA-TI ALTA VIATA,

P CARE SA FIE GELOSI TOTI “PRIETENII” SI DUSMANII!

Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume

Ca-n aste mani mai curge un sange de roman,

Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume,

Triumfator in lupte, un nume de Traian!

HAI RIDICA-TE SI ARATA

CA IN AFARA D UN COCKTEIL D RASE SI ETNI CE-TI CURGE PRIN VENE,

PORTI IN PIEPT, P LANGA NUMELE FOSTILOR SI ACTUALILOR CONDUCATORI,

SI UN NUME D TRAIAN BASESCU (care s mai da si azi in barci, dar acum e cam cazut in apa si singura care-l tine la suprafata e vesta d salvare; dar nu cred k mai e mult pana cand aceasta i s va desumfla), P CARE-L STRIGI CU PRIMA OCAZIE SI-I “ADRESEZI” NUMAI “CUV BUNE SI PLACUTE”.

…………………………………………………………………………………………………..

Priviti marete umbre, Mihai, Stefan,Corvine,

Romana natiune, ai vostri stranepoti,

Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,

“Viata-n libertate ori moarte”, striga toti!

UMBRE D MULT APUSE, PLINE D PRAF, UITATE SI RATATE,

CARE PRIVESC DIN NU STIU CARE COS D GUNOI ASUPRA TA, IAR P TINE NU T DOARE,

CU BRATELE PLINE D ARME, SI CU FOCUL STINS D MULT, DIN CAUZA K TE-AI PYS@T P EL D BEAT C ERAI,

VREI LIBERTATE DAR NU STII C SA FACI CU EA!

…………………………………………………………………………………………………..

N-ajunge iataganul barbarei semilune,

A carui plagi si azi le mai simtim:

Acum se vara cnuta in vetrele strabune,

Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim.

SECERA SI CIOCANUL FOSTEI U.R.S.S.,

INK L MAI SIMTI SI AZI ATARNAND ASUPRA GATULUI TAU,

IAR ACUM P CAPUL TAU UNIUNEA VREA SA VINA,

DAR SA FII AL NAIBII DAK O VEI LASA!

…………………………………………………………………………………………………..

Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata

Uniti-va in cuget, uniti-va-n simtiri!

Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata,

Prin intriga si sila, viclena uneltiri!

ROMAN DIN 4 COLTIRI ALE CAMEREI,

ADUNA-TE SI TREZESTE-TE DIN BETIE!

STRIGA DIN BALCON K DUNAREA A FOST FURATA SI AMANETATA,

CHIAR D SUB ANSUL TAU, CU ACORDUL SEFILOR D STAT!

Preoti, cu crucea-n frunte, caci oastea e crestina,

Deviza-i libertate si scopul ei prea sfant

Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,

Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost’ pamant!

PREOTI CU CRUCEA D PLATINA-N FRUNTE SI BUZUNAR, IAR TU CRESTIN ESTI MAI PUTIN,

DEVIZA SI SCOPUL LE-AI CAM PIERDUT P DRUM, IAR LIBERTATE P HARTIE, N-AM MAI AUZIT,

PT LUPTA NU AI CE-TI TREBUIE, ASA K T RETRAGI CU RUSINE DEPLINA,

IAR SCLAV VEI FI MEREU DAK NU T RIDICI SI CAUTI CURAJUL CA SA LUPTI PT TINE SI COPIII TAI!

Acesta este un blog mai vehi al meu (facut pe 1 dec 2006, cu ocazia Zilei Nationale), dar m-am gandit sa-mi deschid cu el aceasta pag d blog.

[Deoarece anul acesta nu am mai avut chef să fac un blog dedicat dulcei naţiuni, am folosit un material mai vechi. Iertaţi-mi întârzierea.]

Intunericul noptii apasa greu peste toate vietatile nocturne.
Pe cerul verde de smarald stelele si-au lasat razele pana jos, pierzandu-le in ceata roz.
Ochii bufnitei, mari si galbeni, urmaresc micul soricel.
Ascuns intr-o scorbura de copac, sarpele cu clopotei asteapta venirea unui iepuras.
Iepurasul roz s-a transformat, caci e noaptea cu luna plina si rosie.
Micul soricel viseaza la Cascavalul Lunar.
Cuvintele zboara-n stoluri catre tine.
Dezordinea-i-n ordine.