Category: Între vis şi realitate


Bărbaţii din viata mea mă dezamăgesc. Eu i-am ales, eu le-am dat voie să rămână în viața mea înseamnă că eu sunt cea vinovată pt alegerile făcute. Şi ei sunt vinovaţi de faptul că nu şi-au dat silinţa să mă înţeleagă câtuşi de puţin.

În altă ordine de idei, ce s-a întâmplat cu bărbaţii ăştia că deşi sunt rugaţi de femeie să o motolească în pat, ei refuză?! I mean, wtf?!

Stau şi te privesc cum dormi liniştit, purtat de vise în tărâmuri necunoscute muritorilor.

Aş vrea să ştiu ce visezi. Îmi stă inima în loc de câte ori văd că tresari în somn.

Îţi observ fiecare detaliu al trupului tău. Memorez locul fiecărei aluniţe şi îmi imaginez modele făcute de acestea.

Mă pierd în culoarea aurie a pielii tale. Te invidiez pentru asta.

Albastru ochilor tăi, ce sunt acum ascunşi, mă poartă în alte lumi.

Vreau să-mi dai culorile vii pe care le văd.

Pe o rază din orizont mă urc în rai.

Pe o ciornă îmi aştern povestea ce va veni.

Este mai presus de cuvinte jurnalul din şoapte.

Urmărirea se termină într-un loc al meu.

Oriunde, oricum luptă pentru o zi după.

Stai trei minute ca să îţi mulţumesc că m-ai luat.

Între cer şi pământ zbor în voie.

Prin mine treci.

În pat fugi.

***

The time is ticking out.

Wake up and realize.

Life is short.

Full of colour.

The fire burns forever.

Şi melodia asta îmi aduce aminte de o întâmplare din tinereţea mamei. 🙂

Era vara şi mama era în oraş cu treabă. Începuse să picure. Mama aştepta la o trecere de pietoni pe când sub umbrela ei s-a furişat un tânăr care dorea adăpost de ploaie. Mama a tot încercat să-l îndepărteze dar el a urmărit-o. A luat el umbrela în mână şi pe mama după umeri şi a condus-o până acasă. Au luat autobuzul, au coborât la gară, au trecut podul până în cartierul mamei, conducând-o până la poartă. Apoi a plecat. Dar stabiliseră să se mai vadă. S-au întâlnit toată vara. 🙂 Nicu, căci acesta este numele lui, era avocat şi făcea practică de vară în acest oraş, el fiind tocmai de la Satu Mare. Era roşcat cu părul creţ, cu pielea albă şi pistrui pe mâini, şi destul de înalt. Făcuse o pasiune pentru mama. Un an mai târziu, cu o săptămână înainte de nunta mamei a venit la părinţii ei şi le-a cerut să o lase să se mărite cu el. A venit chiar şi în ziua nunţii spunându-i să plece cu el.

Thrill me

În răcoarea nopţii pe iarba udă stăm împreună, iubitul meu, şi visăm la noaptea din faţa noastră şi la tot ce va aduce ea. Cerul este al nostru şi muzica ce se aude răsare din inimile noastre.

Poartă-mă departe, iubitule, de acest zgomot infernal numit Lume, căci el ne trage în jos şi ne spulberă magia.

Nisipul Timpului se scurge printre degetele noastre şi tot ce putem face este să ne bucurăm de el. Efemeritatea clipei este pentru profani. Noi am intrat pe tarâmul sacru al Universului. Am ieşit din Istorie.

Culorile strălucitoare şi vii se regăsesc în viaţa şi atingerile noastre.

Ah, Iubitule, dacă aş şti cât de dor îmi este….

Înger cu ochi negri ce mi-ai furat gândul şi l-ai ascuns în spatele aripilor tale, te chem acum. Te chem la mine să-mi scrii pe inimă cu o pană din aripile tale albastre. Să-mi scrii cu verde pe inimă ceea ce mi-ai citit în gând.

Demon cu ochi verzi ce mi-ai luat sufletul şi îl păstrezi alături de inima ta. Dă-mi înapoi sufletul fără răni. Aruncă ce e rău din el şi dă-mi-l pur.

Om cu ochi albaştri ce mi-ai redat culoarea clipei şi ai suspendat timpul, tu îmi eşti înger şi demon deopotrivă. Eşti mai pur decât un înger dar mai păcătos decât un demon.

Galben auriu. Albastru pur. Verde smarald.

Prea mult. Mereu am dorit mai mult decât am putut face faţă.

Am avut. Şi am pierdut.

Acum vreau din nou, însă se pare că nu pot avea.

Dar nu renunţ.

Mereu mi-am dorit ce nu puteam avea.

Păcat că mă plictisesc repede de ce e nou.

Poate că sunt ceea ce m-ai făcut să fiu. Aşa cum ai dorit.

Aşa cum am dorit.

Visez la ceea ce mă înconjoară.

Sper că pot face o diferenţă şi că pot sparge bariera inimii de gheaţă.

¤¤¤

Un bărbat de ghindă la drum de seara cu bucurie…

Vrăjitoare din mine mă îndeamnă la a încropi mici şoapte doar pentru acea ureche a sufletului.

Pisica neagră îmi zice să fiu doar eu.

Pisica albă mă îndeamnă de a mai şi visa din când în când.

¤¤¤

Pictez cu raza de soare în lumina ochilor tăi negri de înger.

Albastrul adânc din ei îmi pătrunde în suflet.

Mă linişteşte.

Poate că iarna asta va fi mai caldă.

¤¤¤

Doream altceva. Dar până la urmă totul se rezumă la acelaşi lucru.

Altă poveste. Acelaşi sfârşit?

Rămâne de vazut.

luna_si_m44

Yep, he’s back.

Stă iar pe colţul Lunii şi să uită la mine zâmbindu-mi.

Mi-a fost dor de el.

Nu ştiu unde a fost până acum.

Şi nici nu prea mă interesează, ştiu doar că acum a revenit.

Mă simt bine, uşor ameţită. Poate o fi şi din cauza vinului, poate şi din cauza… Lunii. :))

Am ridicat ochii în sus astă-seară şi am văzut Luna.

Şi am văzut cum El mi-a făcut cu ochiul zâmbindu-mi.

Sunt iar aeriană ;))

¤¤¤

Cred că l-am visat acum câteva nopţi.

Nu sunt sigură pentru că spre dimineaţă îmi fug din minte aventurile de peste noapte.

Dar El iar a ieşit din umbră şi asta bucură.

¤¤¤

Nu s-a întors doar El. I’m back too!

M-ai întrebat de ce nu mai scriu aşa cum o făceam înainte. Iar eu îţi spun: pentru că nu mai pot; ce mă inspira atunci s-a rătăcit în neant.

M-ai întrebat dacă mai citesc. Da, citesc; nu am renunţaţ la cărţi şi nici la micile delicii după net.

M-ai întrebat de ce mi-e frică. Pentru că nu mai am plasa de siguranţă.

M-ai întrebat dacă am iubit cu adevărat. Mie aşa îmi place să cred, că am iubit cu adevărat.

M-ai întrebat de ce nu am fost mai tare. Eu zic că am fost cât de tare am putut.

M-ai întrebat de ce nu mai merg cu fruntea sus. O fac, însă sunt precaută şi visătoare în lumea mea.

M-ai întrebat ce mai fac. Visez în culori ziua ce va veni.

***

Te-am întrebat dacă mai mă citeşti. Nu mi-ai răspuns.

Te-am întrebat ce mai faci. Supravieţuieşti, mi-ai zis.

Te-am întrebat dacă ai iubit. De două ori; cu trup şi suflet, mi-ai şoptit.

Te-am întrebat dacă mai vrei. Mi-ai spus că nu.

Te întreb dacă într-o bună zi se va putea.

***

Suntem aproape doi necunoscuţi care se mai gândesc unul la celălalt din când în când. Fiecare merge acum pe drumul lui. Poate drumurile ni se vor intersecta la un moment dat.

Este o poveste ce merită spusă şi muritorilor de rând. Soarele şi Luna.

***