Category: Viteza melcului paralizat


Nu sunt o fană a cutremurelor, dar parcă mi-e puţin ciudă că dormeam dusă când a avut loc mult discutatul cutremur de azi. După ultimul simţit chiar foarte bine pe cînd eram în Capitală cocoţată tocmai la etajul 4… nu prea mai vreau să simt vreo zgâlţâială de genul. Dar aşteptam măcar un mic val. Val făcut de apă, că în presă oricum s-a făcut. Uite tsunami, nu-i tsunami. Cred că a fost de ajuns cel din 2001 când a măturat emblema Costineştiului.

Că tot am precizat de val în presă… se pare că madame Udrea a trecut de la roz bon-bon la negru. A fost chiar decent îmbrăcată, poate prea sobru. Oricum scandalul e doar unul mare într-un pahar cu apă. Doamna este o blondă ce a terminat Dreptul şi este din Buzău. Mai este şi frumoasă. Deci are toate ingredinetele necesare pentru a fi scoasă ţap ispăşitor de ceilalţi colegi de joacă. Bănuiesc că a trecut unul dintre ei cu trotineta peste castelul de nisip al altuia şi a hotărât să dea vina de domniţa de faţă. Dar să nu uităm că nici dumneaei nu este aşa o sfântă. S-a dat în bărcuţe cu şeful ei. Şi a făcut asta chiar în public.

Sunt curioasă dacă în coşciugul de 15.000 de euro domnul tranşat a fost pus „întreg” (recusut la loc de medicii legişti) şi nu pus aşa, vraişte. 400 de cunoscuţi, rude sau mai-mari bulibaşe de prin ţară sau de peste hotare şi-au făcut apariţia la înmormântarea lui. Merţane, bemveuri şi alte „căruţe” de lux au făcut paradă pe străzile Timişoarei. In the meantime, cei doi stundenţi acuzaţi nu prea ştiu ce să zică.

Că tot am ajuns în vestul ţării cu vorba, astă-seara meci mare-mare: Timişoara – Şahtior. Lume multă la meci: 35.000 de suporteri. Şi toţi români :)) Ucrainieinii nu au primit viză pentru România. Deci ai noştri ar trebui să se simtă bine şi să facă joc bun, dar cred că vor rămâne doar cu publicul numeros decât cu scoru’ mare. Eh, vom afla 😉 LATER EDIT: scor 0-0, Timişoara s-a calificat. Se pare că cei 25.000 de suporteri au reuşit să facă şi ei ceva bun: au ţinut golurile departe de poartă.

Primarul Craiovei a dat 1 milion de euro pe instalaţii de iarnă de iluminat stradal. Bănuiesc că vrea să facă lumea să se uite pe sus şi nu în buzunarele goale. Sau să le distragă atenţia de la milioanele de euro care se vor da în toamnă ca să se schimbe sistemul electronic de votare din Parlament. Alţi bani furaţi, alte scuze :)) Cel puţin primarul Craiovei va face fericiţi copiii din oraş.

Becali tot nu şi-a găsit maşina „pierdută” prin ianuarie, dar se pare că un poliţist ar fi vinovatul pentru lipsa acesteia. Chiar aşa de rău au ajuns poliţiştii?! Îmi pare rău pentru ei. Dar de fapt cred că tipul a fost norocos. Dacă îl vedea Jiji cred că-l ataca cu ranga.  G.B. are bani să-şi cumpere altele, asta dacă nu cumva „criza” l-a lovit în portofel.

Cică, mai nou (de fapt mai vechi, doar că nu am băgat noi în seamă) căscăm şi când suntem excitaţi şi nu doar când suntem plictisiţi sau obosiţi. Acum nu ştiu ce să zic exact. Ei spun că s-a observa mai întâi la şoareci şi apoi au cercetat şi la oameni. Cam kinky cercetătorii ăştia de au tras cu ochiul la şoareci când eram excitaţi, dar bănuiesc că fac multe în numele ştiinţei. Şi ca să revin la subiect, eu personal nu am căscat până acum când am fost excitată. Tu ai căscat în asemenea momente? 😀

Cică Lady Gaga este de fapt Sir Gogo. Sau mai bine zis, că este ŞI sir pe lângă lady. Hmm, un/o hermafrodit/ă care recunoaşte în public. Sau Lady GaGa este în plin proces de schimbare de sex?! Eh, şi aşa nu mă interesează. Oricum bine că a adus şi un şarpe găurii de şarpe.

Anunțuri

Yup, există şi partea a 2a 😦 . De astă dată nu a mai fost muzica dată la maxim sau vecini atât de ameţiţi încât să facă/se simtă ca în junglă. Acum nu au mai fost vecinii din faţă ci cei de peste drum, care s-au gândit ei frumos că ar fi bine să-şi mute mobila în toiul nopţii!!! Am început să aud în jurul orelor 23.30 nişte zgomote pe afară; iniţial am crezut că dau ăia de la primărie artificii, dar cum era luni şi niciun eveniment important (doar începerea şcolii) nu puterau fi ei (şi apoi nu aveau bani de atâtea artificii). Ies din casă şi mă uit pe str şi observ un camion mare şi antic în care erau cocoţaţi vreo 2 tipi. Nu ştiu dacă încărcau sau descărcau mobilă, dar ştiu că mobilă era. Câte piese de mobilier pot încăpea în 3 camere?! Întreb fiindcă până la 4 dimineaţa au tot facut gălăgie. La un moment dat de opriseră dar pe la 1 au început iar, iar la 2 când m-am culcat eu încă mai erau. Dacă nu mă înşel şi la ora 8 am mai văzut camionul. Am fost foarte tentată de această dată să chem poliţia. Ce m-a oprit? Hmm, nici eu nu ştiu, poate că s-ar putea să au nevoie de aceşti vecini în perioada următoare.

Cine naiba mută mobilă în miezul nopţii?!?! Vecinii mei, normal!

Dar m-am hotărât: la a 3a abatere, indiferent cine face gălăgie pe str după orele 23.30, chiar dacă e poliţistul care stă la vreo 3 case mai jos d mine, o să chem poliţia! Aşa că, sper să nu mai existe şi partea a 3a a acestui post.

Săptămâna asta am fost în Bucureşti de 3 ori: prima călătorie a fost cu scopul de a mă înmatricula, a 2a oară am venit cu soră-mea ca să se înmatriculeze şi ea, iar vizita a 3a a fost de plăcere 😀 . În urma acestor călătorii către Buc, cumulate au fost 9 ore se stat în curent în microbuz, mă doare spatele, mă simt de parcă ar fi dat o maşină peste mine. Poate că mă doare spatele şi din cauză că am stat câteva ore bune pe bancă în parc, dar nu recunosc nimic 🙂 .

Ieri a început ziua promiţător, nu zic că n-a fost frumos, doar transportul până la punctul de întâlnire a fost mai „interesant”. Am ajuns extrem de bine la gară pt a prinde microbuzul deoarece eram pe punctul de a-l scăpa aiurita de mine, nu ştiu cum am calculat timpul, însă dacă nu aveam noroc ajungeam cu 30 min mai târziu.

Datorită traficului şi lucrărilor de modernizare a carosabilului din Capitală nenea şoferul nu a mai oprit la Piaţa Obor ci doar la avionul de pe Dna Ghica şi la Gara Obor unde am şi coborât, deoarece a urmat alt traseu pt a evita aglomeraţia. Îmi cumpăr bilete pt R.A.T.B. (prostie poate, dar n-aveam chef de amendă sâmbătă dimineaţă) şi mă „postez” în staţie aşteptând 69, o bunicuţă drăguţă mă întreabă dacă troleibuzul X merge până nu-ştiu-unde, dar eu îi răspund politiocs că nu ştiu deoarece sunt din provincie şi îi recomand să întrebe la bilete. Noroc cu ea, că stăteam şi aşteptam eu mult şi bine 69, am aflat că acesta nu merge în week-end în partea asta o oraşului. Mă duc şi întreb dacă 85 merge direct până la Universitate (eu aşa reţinusem, dar vroiam confirmare), dar stupoare: merge doar până la Izvorul Rece şi trebuie sa schimb cu 667 luat de pe Calea Moşilor până în Piaţa Rosetti. DAMN!, îmi zic. Urc în 85 şi întreb o domnişoară (nu cred că era căsătorită, nu am observat verigheta) unde e staţia lui 667 pt că vreau să ajung la Univ. Super drăguţă fata căci şi ea merge în aceeaşi direcţie şi-mi spune să merg cu ea că mă duce unde trebuie. Alergăm ca să prindem 667 care se încăpăţânează sa fie un cuptor pe roţi. Am uitat să precizez că şi fata aceasta presupune că sunt din Buc 🙂 . Coborâm şi observ că toată lumea era dezorientată din cauza schimbărilor produse în traseul mijloacelor de transport în comun. De asemenea îmi explică pe unde să merg ca să nu mă rătăcesc în pasaj şi să ajung cu bine la Univ. Îi mulţumesc pe această cale că m-a cărat după ea şi mi-a dat indicaţii. Este o scumpete de femeie 🙂 .

Finally la Univ! Am învins sistemul :)) (măcar aparent). Am vizitat în sfârşit Cişmigiul, în care sunt toalete ecologice din 10 în 10 m, porumbeii sunt hrăniţi non-stop, lebedele stau la pozat, fântâna lui M. Eminescu e plină de muşchi şi câteva urme de PET-uri :)), băncuţe „însemnate” porumbei şi vrăbiuţe. Stăteam pe bancă şi am văzut şi o mireasă cu mirele ei care vroiau să facă poze lângă apă (sper că n-am apărut şi noi în poze, că nu vreau), mulţi străini, dar cel mai mult m-a „şocat” sentimentul că eram în mijlocul unor ciudaţi (nu pot explica prea bine). Oricum, a fost foarte frumos în Cişmigiu. Singura chestie care nu-mi place la parcurile din Buc e că nu au şi locuri mai retrase.

Comedie la întoarcerea spre gară:

  • mergem în Rosetti pt 667 doar că nu suntem în staţia care trebuie, apare un 91 şi îmi spune „hai să-l luăm pe ăsta”. Ne urcăm în el, doar că respectivul 91 ocoleşte rondul din Rosetti şi opreşte la staţia vis-a-vis de unde am urcat noi, aşa că trebuie să coborâm şi să mergem unde trebuie pt 667 ;
  • în sfârşit ajungem pe Moşilor ca să mergem la Iz. Rece pt 85;
  • ratăm primul 85 fiindcă dragul meu prieten este rugat să ajute la împingerea unei maşini care se încăpăţâna să pornească. (Săraca o înţeleg de ce nu vrea să meargă pe str din Capitală.)  Nu trebuie să împingă mult şi porneşte, dar eu (ca o nesimţită ce sunt) stau pe margine şi râd de el (acum doar nu vroiau să împing şi eu care eram în fustă);
  • am observat unde a oprit 85 şi ne aşezăm frumos în locul pe care-l bănuim a fi staţie (din moment ce mai devreme oprise şi au coborât/urcat pers), doar că următorul 85 nu este de acord cu noi doi şi încă vreo 10 pers, şi nici de-al naibii nu opreşte. Începem să înjurăm R.A.T.B.-ul, primăria, preşedintele & co. pt faptul că au modificat traseul autobuzelor/troleibuzelor/tramvaielor. În sfârşit am văzut unde trebuie să ne „postăm” pt a luam 85-ul spre gară. (cum la Iz. Rece este ambasada Greciei, dacă nu mă înşel, companionul meu se hotărăşte să se aşeze pe bordura gardului ambasadei, stă 2 min şi vine rpd-rpd jandarmul pt a ţipa la el să se ridice);
  • am ajuns la gară la 18:40, boon, acum mă duc să văd dacă mai sunt locuri pt cel de 19, dar….. stupoare şi nu altceva (bine, că îmi venea să-l strâng de gât pe respectivul e partea a 2a): nu sunt locuri. „De ce?”, întreb eu frumos. Răspuns: „fiindcă nu ţi-ai făcut rezervare”. WTF?!? Îmi vine să sar la gâtul lui ăla pt că de dimineaţă când am ajuns l-am rugat să-mi facă rezervare, dar mi-a răsp că astea de seara nu sunt aşa de pline şi că nu se fac rezervări. Nervoasă îl văd cu un caiet în mână care era destinat rezervărilor, aşa că îi zic să mă treacă şi pe mine pt cel de 19:45 (că altul mai devreme nu era). Îl întreb politicos de ce nu mi-a acceptat propunerea de dimineaţă pt a-mi reţine un loc, răsp: „rezervări se fac doar cu cei prezenţi” (din fraza pe care mi-a zis-o n-am înşeles nimic, dar am obs cum merg lucrurile). Eram aproape turbată, şi nimic altceva! Cred că ştiu reţeta pt data viitoare: 5 lei!
  • pe lângă faptul că a trebuit să stau o oră pt următoarea maşină, aceasta n-a plecat la timp ci la ora 20 şi au mai fost în plus 7 oameni care au stat în picioare.

NOTĂ PERSONALĂ: trebuie să iei cât mai repede din service elicopterul submarinul!!!

P.S.: O să mă integrez aşa de bine printre bucureşteni? (întreb deoarece s-au făcut destule presupuneri săptămâna asta că aş fi din Capitală)

Nu mi-am inceput ziua tocmai frumos. Azi incep mai tarziu cursurile, suntem cu totii (din cls mea) invoiti dim, si ma duc dupa-amiaza (avem inspectie la Lb si lit Romana). M-am trezit chiar devreme (la 8 si 10 eram jos din pat) pt o zi in care incep tarziu ( poate trebuie sa mai inv la rom) si fiind frumos afara, am vrut sa ma duc pana la supermarket (in partea cealalta a orasului). Aseara am spalat blugii si hanoracul. Cum era de (ne)asteptat nu s-au uscat. Eh, sunt obisnuita cu chestii din astea si am experienta. Blugii ii rezolv rpd cu masina de calcat (k erau 3/4 uscati), dar cu hanoracul (gen: lupta cu morile de vant) era umed tot :((. L-am calcat de vreo 2x cu masina, dar am renuntat. O sa ma duc cu geaca de blugi pana supermarket. Sper sa se usuce pana la 14:30 hanoracul, k n-am chef sa ma duc cu geaca d blugi.

Vorbeam de experienta, pai am destula in uscatul rufelor cu masina :D, dar (metoda mea preferata) mai ales cu feohnul. Am uscat intr-o dim adidasii cu feohnul. Si s-au uscat rpd.

 Acum stau si ma gandesc dak sa ma mai duc sau nu in oras. Dar park e prea frumos afara ca sa stau in casa. Ma urc in autobuz/maxi-taxi (ce vine primul) si sper a nu-l gasesc aglomerat (atat maxi, cat si supermarketul).